Un „Apel la mentorat” (sau memorie?!?) al ultimului mohican, din cei patru

Concret: cu exact 12 ore înaintea purcederii acestei misive ne-am fixat pe „Ultimul mohican din cei patru”. Dar după audierea „Apel la mentorat” pe blogspot-ul doar al unor creștini internauți (asupra căruia poate vom reveni cu o altă ocazie), apel lansat al unuia din cei patru mohicani, am fost nevoiți să actualizăm titlul în forma lui finală.

Nu facem aici o analiză din mai multe perspective a conținutului acestui „Apel la mentorat”, deși se va impune și aceasta. Poate mai încolo…

Nu vrem să citim cu voce tare subînțelesurile noului site a mentorului, un site emfatic intitulat „Triumful Bunătății”

Nu dorim să verbalizăm conexiunile mentorului în ale „olari”tului, unele vădit resuscitante…

Ci doar să amintim o stare de fapt…

Într-adevăr a existat la Mănăștur, în prima jumătate a deceniului șase al trecutului secol și mileniu, un „grup select” de studenți (intelectuali, pentru cei mai rafinați), privit ca un fel de elită. Mai ales de către unele din fetele de pocăiți ale vremii 🙂

Era un moldovean, cel mai în vîrstă, student la medicină, care ulterior a lucrat și ca medic militar, ca-n final să fie medic de familie. Era un sighișorean, și el student la medicină, cunoscut inițial ca endocrinolog, iar la final ca păstor-predicator. Era un clujean din Dîmb, student la Filologie, se pare (spun „gurile rele”) cel mai „răsărit” în ale omileticii, care ulterior și definitiv „s-a abătut de la credință”, ajungînd comunist șef în ale muzeologiei respectiv pesedist notoriu. Și în fine mai era un student aiudean, tot la Filo (ce coincidență!), cel care avea să fie cel mai notoriu dintre toți. Din multiple incidențe. Interesant! Doi mediciniști și doi filologi.

Multe lucruri serioase și hazlii îi coagulau pe cei patru. Dincolo de faptul că mai toți si-au aranjat progeniturile, un lucru cert e firul roșu colaboraționist. Unii l-au rupt mai mult sau mai puțin definitiv, altii l-au păstrat intact.

Primul s-a stins dîmbeanul filologo-muzeolog, „încremenit în proiectul” numit necredință. Odată l-am vizitat expres la muzeu și i-am spus că ne rugăm pentru el.Moldoveanul stabilizat pe malurile Someșului Mic s-a dus la o vîrsă senectută, fără să fi auzit de la el vre-un regret culpativ. Cu toate că aveam nenumărate ocazii să auzim de la el cel puțin o tangentă de pocăință, niciodată nu s-a confesat. Eram prieteni nu doar cu fiul lui devenit medic stomatolog in Germania, ci și familiile noastre. Al treilea mohican a trecut și el deunăzi în veșnicia viitoare, cum îl pomenea unul din admiratorii lui în recentul In memoriam. Din cîte cunoaștem, după apariția Pigmei și uriași, răposatul s-ar fi spovedit sincer.

A rămas al patrulea „mohican”. Încă vivace, încă vocal, încă ambițios, încă triumfal. În ciuda octogenarității lui. E transparent că e în „Căutarea timpului pierdut” prin înființarea la Cluj a ceea ce inoportun poartă numele de „Triumful Bunătății”. Un proiect ambițios de relansare disperată a popularității. În locul căutării timpului și popularității pierdute prin acest „Apel la mentorat”, poate că mai potrivit ar fi un „Apel la Memorie” sau un „Apel la Curaj” sau un „Apel la Onestitate”. Nu întîmplător Dumnezeu le dă zile unora, tocmai ca ei să fructifice ocazia de-a se reabilita.

Dar cine știe? Poate că, poate că în final vom fi martorii unei minuni în care „ultimul mohica” va „da slavă Domnului”, vorba celebră a lui Iosua, mărturisind și spunînd ce a făcut (în materie de colaboraționism), neascunzînd nimic. Dacă se va întîmpla una ca asta, promitem să punem umărul la reabilitare.

Dar pînă atuni mai așteptăm și sperăm!

Anunțuri

17 gânduri despre “Un „Apel la mentorat” (sau memorie?!?) al ultimului mohican, din cei patru

  1. Așteptarea este naivă. Cine a perseverat în înșelare ajunge să se auto-înșele, și atunci nu mai există nici o șansă de reabilitare. Nu uitați cuvintele Domnului nostru referindu-se la cei care toată viața au fost în preajma Cuvântului, dar s-au cimentat în postura „ca măcar că văd, să nu vadă, și măcar că aud, să nu audă!”
    Cine e primul mohican? Ce a mărturisit endocrinologul? Mă faceți curios.

    1. Stimate Leon,
      Așteptarea e naivă. Și așa trebuie să fie, ca a unui copil, dacă avem în vedere spusele Mîntuitorului. Pînă la ultimul expir și ultima contracție a cordului, speranța rămîne vie.
      Cît privește celelalte curiozități vă las plăcerea să le împliniți personal printr-o cercetare amănunțită. Mai ales că aveți atîtea resurse la-ndemînă!
      Succesuri vă doresc! 🙂

  2. Am ascultat 50% din mesaj… eu as prefera termanul NT de ucenicizare. Am auzit de acel grup de la un crestin dupa Evanghelie care vorbea cu incintare despre impactului grupului supra sa. Ajuns inginer sef, apoi director adjunct in communism, acel tinar a avut o marturie buna pentru Hristos.
    E pacat ca -asa cum spuneti- Graur s-a pierdut de la credinta. Nu trebuie insa sa persiflam totul. Si-n viata mea, grupurile din tinerete au jucat un rol major spiritual. … Poate ne povestiti o data despre medicul ce-a ajuns ofiter de Secu (fost si el in gup) si tragismul sau. De ce? Securittea nu mai e dar exista si astazi pericole. Putem invata din trecut sa nu repetam greselile lor.
    PS- De fapt sunt 2 gruprui; unul cel de elita si apoi grupul mai mare al studentilor.

    1. Stimate Doru,
      Dacă unul dintre firele care-i uneau a fost și afinitatea pentru colaboraționism, să fi fost și acel creștin ajuns inginer ȘEF (!?!) ÎN COMUNISM, legat și el cu același fir? Nu numele lui contează (deși pe dvs văd că nerăbdarea de-a da nume v-a cucerit- eu intenționat n-am dorit aceasta din motive educaționale), ci principiul.
      Medicul care a ajuns și medic militar ( NU SECU!), a fost cel care l-a stimulat pe cel ce face apelul la mentorat, așa cum se desprinde din Apel. Acum încerc să înțeleg de ce „apelantul” cînd era în Cluj de Crăciun, ne ruga să mergem să-i colindăm pe clujeanul naturalizat devenit medic respectiv pe filologul îndrăgostit atît de mult de lume.
      Tîlcul articolului a fost altul, dincolo de afinitatea celor patru de care am pomenit. El rezidă în faptul că „ultimului mohican” i se oferă harul (ca nouă tuturor) de a ne reabilita. Depinde exclusiv de noi dacă dorim să-l fructificăm.

  3. barthimeu: Aveti si dvs putina incredere in frati. Mi-a placut raspunsul dat lui Leon. Inginerul sef caruia as putea sa-i dea numele a avut o buna marturie intr-un tirg mic in care era de departe cel mai expus evanghelic. medical (military sau securist) aeva o poveste mai lunga la care speram s-ajungeti… dar poate n-o stiti sau nu considerati oportuna povestire. Nici-o problema. numai bine!

  4. …am avut o revelatie…succesul lucrarii lui Cristian Barbosu se datoreaza si faptului ca a iesit din cloaca baptista…stricati si scrintiti la minte de propria rautate…

    1. Dragă stepanmaria marcel s,
      Mulți avem multe revelații. Depinde din ce izvor. Se pare că al tău/a ta (nu îmi dau seama dacă ești mă sau tu) e cam otrăvit cu irelevanță (unde dai cu comentariul și unde crapă articolul eum?!? 😦 ) și ireverențiozitate birjărească.
      E ultimul avertisment!
      Pe bune!
      P.S Cum e vremea pe la voi prin Scandinavia?!? Gheață la mal?!? La malul bunei cuviințe…

  5. …de ce va scandalizati cind tinerii si nu numai ,din bisericile baptiste prefera miscarile carismatice …voi cei ce ar trebui sa fiti o lumina pentru noua generatie nu stiti decit sa va mincati intre voi si sa va manifestati frustrarile…de aceea e gheata in bisericile baptiste…

    1. Care scandal? Care mîncătorie? Asta numești tu „decantarea apelor”?
      Dacă da, atunci sunt de acord cu tine.
      Cît despre generația tînără din care o bună parte joacă la două capete (la cel al secularismului respectiv al creștinismului), să avem puțină răbdare. Viitorul ne va dovedi cît va dura focul ei.
      Mi-e teamă să nu fie doar unul de paie… 😦

  6. …ceea ce imi da o minie ,sper sfinta, e tocmai faptul e tocmai cei ce nu au slujit lui Dumnezei inainte de 89,si puteau sa o faca,fac pe apologetii cind ei sint detracto de joasa speta…iar astia care au turnat la greu nu mai mor …scutindu ne de discutii care nu duc nicaeri…generatia crescuta in pustiul comunitatilor evanghelice romanesti de oriunde nu merita hranita cu usturoiul din Egipt…nu vedeti ca ei nu isi dau seama ca le miroase gura …generatia noua a crescut cu cosmetice la care noi nu am avut acces si macar se spala pe dinti

    1. stepanmaria marcel s!
      În primul rînd încearcă să fii mai atent la scris.Altfel vei compromite generația pe care o aperi! Faci greșeli și de formă,dar și de fond.
      Cred eu că mînia ta nu prea are justificare. Asta deoarece nu prea cunoști realitatea de dinainte de ’89. Poate că erai prea mic, sau poate nici nu erai născut. De aici și ghiveciul ideatic pe care ni-l servești.
      Fii bun și clarifică-ne cine sunt apologeții, cine sunt detractorii, cine sunt turnătorii care (așa cum afirmi) hrănește cu usturoi din Egipt?
      Fii bun și tălmăcește-ne! 🙂

  7. …sint nascut in 1964 si la 20 de ani L am cunoscut pe Dumnezeu…securitatea a incercat sa ma racoleze in 1985, am refuzat …in 1988 pastorul bisericii din care faceam parte mia impus sa dau o declaratie de colaborare sub amenintarea ca voi fi exclus din cult daca nu voi accepta…am refuzat ,am fost exclus…secretarul cultului m a anchetat in ianuarie 89 in Bucuresti indemnindu ma sa colaborez pentru ca oricum cultul e sub controlul securitatii…am fost preluat de un ofiter de securitate care mi a spus ca oricum si pocaiti din SUA sub controlul lor si ca ma lupt cu morile de vint…nu m am mai inscris niciodata in cult si am preferat sa emigrez cu familia in Suedia…cei care au acum 60 de ani dar sau intors la Dumnezeu dupa revolutie nu au competenta spirituala si ii numesc detracori…cei care au 80 de ani si nu mai stiu nici ei cind sau intors la Dumnezeu sint cei cu usturoiul …tinara generatie sint copii tai Barthimeu si cei partu copii ai mei care nu sint interesatii de frustrarile batrinilor…pe bune…

  8. …detractori… sau tractoristi…erata..ps. comunitatile evanghelice romanesti din SUA numai in America nu traiesc …sa nu spui ca nu e asa ca nu te cred…in rest binecuvintari ti e si familiei bruder doctor…

  9. Cine era secretarul cultului în ianuarie1989?
    Este adevărat că o parte din bisericile baptiste din SUA erau sub controlul securității. Dar nu erau toate, sau mai bine zis, nu erau toți păstorii. Unii au fost protestanți în Romînia și au rămas protestanți și în SUA. E adevărat că au avut de luptat cu soborul, atît cu cel din România cât și cu cel din SUA. Dar au rămas pe poziție. Tocmai acest lucru ar trebui să îl determine pe comentatotul Marcel să stea în spărtură și să strângă rândurile cu cei care au luptat pentru a elimina amestecul Securității în bisericile baptiste, și să nu dea bir cu fugiții în tabăra pestriță a carismaticilor. Va regreta mai târziu, dar nu va mai putea rectifica ceea ce se va strica în viața copiilor lui. Carismtismul este o carie urâtă în trupul celor ce formează Biserica Domnului. Adepții lui nu aduc progres, ci o regresare spre păgânism, șamanism, și toate practicile ce au fost odată abandonate de societatea ce s-a creștinat, dar sunt reînviate la ora actuală și promovate ca spiritualitate creștină.

  10. Incerc sa incadrez comentul in spiritul postarii lui Barthimeu.Am avut si eu un mentor.il vizitam din cind in cind.Mi a spus ca inainte de a muri sotia luii a marturisit caci sub amenintare a dat informatii scrise. la militia, despre activitatea lui. Pastorul care a incercat sa ma convinga sa semnez este si acum pastor intr o biserica mai mare ,cu foarte mult tineret si cu succes in cimpul evangheliei din Romania.Sint constient ca miscarea carismatica a fost implementata la nivel mondial la initiativa unui cardinal iezuit catholic.Nu sint de orientare charismatic.OPINIA MEA ESTE CA BISERICA EVANGHELICA DE TRADITIE ROMANEASCA A FOST CIURUITA DE SECURITATE IRECUPERABIL, IREMEDIABIL SI DEFINITIV.Normal ca experienta mea nu este definitorie si nu imi da dreptul sa dau verdict.Ceea ce am observant este ca tinara generatie nu baga in seama amintirile lui Nicolaie Radoi si DUI urile lui Barthimeu .Mai degraba soarbe cuvintele dulci si sfatoase ale lui Ton.Uitati va cite youtuburi sint cu Liviu Olah…putine…biserica evanghelica romaneasca are nevoie de prigoana …prigoana cinstita ,curata fara securitate…sa apara sfinti…macar la fiecare turnator un sfint….

    .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s