Pentru dublul act reparatoriu, lui Radu Gheorghiță cu consideratie

De Radu Gheorghiță ne leagă ceva amintiri plăcute, de ce n-am recunoaște-o ?!?

Se întîmpla în a doua jumătate a anilor ’70, cînd cu Campus Crusade for Christ (pe la Geoagiu Băi cu corturile, prin Grigorescu la Monica, ba chiar și pe la noi) sau cu Slavic Gospel (deși nu stiam atunci de denumire) cu Trevor, Philip, Dave și alții pe la Răcătău. O ce vremuri faine, în ciuda naivității noastre de la acea vreme!

„Drumurile noastre toate...” (vorba șlagărului Spătarului ) s-au despărțit din multiple rațiuni obiective.

Odată ne-am mai întîlnit la Iris după Decembrie ’89 și atunci ceva ne-a surprins foarte plăcut la Radu. Citea Noul Testament în greaca arhaică. La un timp de, am fost și mai surprins cînd am auzit că el ajunsese să memoreze întreg Noul Testament. Dar nu în românește, așa cum poate ne-am fi așteptat, ci în limba lui Homer. Și dacă ar fi memorat în limba noastră ar fi fost de notorietate, darămite în original?!? 🙂

De atunci, pauză…

Despre el am aflat mai mult din media virtuală evanghelică.

Prima a fost acum cîțiva ani, cînd am avut neplăcuta ocazie să citesc reprosul public adresat lui Marius Cruceru pentru curajul acestuia (din urma) de a fi recunoscut că defunctul lui tată a fost colaborator/informator al Securității. Găzduirea acelui articol i-a fost oferită de nimeni altul decît Anglicanul 🙂 , alias Dănuț Mănăstireanu. Nu intrăm in culisele motivaționale ale gazdei de atunci, deși era străveziu că articolul se înscria în contextul resentimentar a lui DM respectiv (și) al simpatiei pentru tatăl lui Radu. A se (putea) vedea articolul De ce ii deranjeaza inca Nick Gheorghita pe securisti. În articolul în care îi reproșează lui Marius gestul „infam”, Radu îl compară cu unul din fii lui Noe, mai exact cu Ham. Faptul că Marius „a văzut goliciunea (spirituală-n.n.)  tatălui său şi a spus celor …” de afară, adică comunității evanghelice românești, l-a deranjat la acea vreme pe Radu Gheorghiță. Oare de ce?

Răspunsul indirect dar benefic pentru Radu și pentru noi toți, deși tardiv, aveam să-l aflăm cu ocazia funeraliilor celui care a fost Nick Gheorghiță. În contextul în care apăruseră documente indubitabile (vezi Pigmei și Uriași de Daniel Mitrofan); din perspectiva reanalizării experiențelor cu familia lărgită (Gheorghiță și Dan); și din alte considerente pe care aici nu le amintim, putem conchide fără rezerve că întrebarea pe care i-a pus-o Radu tatălui său înainte de a-și da obștescul sfîrșit s-a justificat plenar. Vezi aici https://youtu.be/eTYh2oL2gcI , mai exact la minutul 8. Pe fundalul unui elogiu explicabil (emoțional), dar ușor supraestimat (obiectiv), Radu ne oferă un dublu act reparatoriu.

Primordial, retușează imaginea imaculată a tatălui lui. Cu alte cuvinte, Radu își „umanizează” tatăl, relevîndu-i una dintre vulnerabilități. A fi cît de cît obiectiv, nu e nici pe departe infamant! Detaliul cum că Nick Gheorghiță a semant contractul de colaborare cu Securittea (încă!) din studenție la sugestia unui prieten student, e extrem de semnificativ. Asta dacă avem în vedere „quartetul studențesc” de la Cluj -Mănăștur de la mijlocul anilor ’50 (I.Ț., N.G. și încă un filolog și un medic). Ne întrebăm cu voce tare, avînd în vedere că la plecarea în SUA Țon a predat „ștafeta” de la Oradea endocrinologului de Deva: Oare cine a fost acel student?!? Radu ne spune cînd a început colaborarea lui Nick, dar nu ne dezvăluie cînd a întrerupt-o și din ce rațiuni. Dacă asta s-a întîmplat cu adevărat. Radu, fără să vrea (suntem aproape convinși) a infirmat spusele acelui DESCULȚ de pe blogul barzilaiului cum că Daniel Mitrofan  sau Paul Negruț (poate ne va desluși Florian Guler la cine s-a referit) ar fi fost iresponsabil că a publicat documentele incriminatorii la adresa lui Nick Gheorghiță.

Al doilea (dacă nu chiar al treilea, dacă îl luăm în calcul și pe Daniel Mitrofan) gest reparatoriu făcut de Radu cu ocazia elegiei făcute la funeralii, e față de Marius Cruceru. Nu știm dacă acesta din urmă a fost la mormîntare, dacă s-a întîlnit cu Radu, dacă și-au dat mîna, dacă s-au privit în ochi, dacă și-au schimbat vorbe. Nu știm! Dar indirect, Marius a fost „fost răzbunat” tocmai de către Radu!

Marius, Radu și poate alții, au dat dovada curajului atît de necesar în procesul reconcilierii. Poate că și alții (rudenii chiar ale lui Radu) îi vor urma exemplul.

Dar pînă atunci, mulțumim Radu!