IUDA- Despre „niște” la puterea cincea (2): norii la derută

„Sînt

niște stînci ascunse la mesele voastre de dragoste unde se opătează fără rușine  împreună cu voi și se îndoapă deabinelea;

  niște nori fără apă mînați încoace și încolo de vînturi

    niște pomi tomnatici fără rod, de două ori morți, desrădăcinați

    niște valuri înfuriate ale mării care își spumegă rușinile lor

      niște stele rătăcitoare cărora le este păstrată negura întunerecului pentru vecie.”

 

Ce legătură poate exista între „niște stînci” fofilate și „niște nori” ahidrici ?

Derută și decepție!

Continuînd descrierea „în pilde” a „proorocilor mincinoși”, a „învățătorilor mincinoși” (vorba lui Petru), Iuda (ca unul profund inspirat din acesta din urmă) apelează la prima metaforă din categoria hai s-o numim meteo-horticolă: norii. Asta deoarece norii se leagă organic de pomicultură, pomii tomantici fiind următoarea metaforă, a treia din lanțul celor cinci.

Două caracteristici le atribuie scriitorul epistolei acestei „formații atmosferice” (vezi cum definește DEX al Limbii Române norii): lipsa apei respectiv lipsa forței motrice intrinseci. La origini cele două atribute apar sub forma  anudros respectiv parapheromenai. De la primul se trage ahidric, adică fără apă; de la parapheromenai avem  pará (pe lîngă, alături) și phérō ( a căra, a duce de-a lungul).

În ordinea progresivă a beneficiilor, norii sunt buni pentru umbră și pentru ploaie. Păstrînd proporțiile comparației, de la acești „niște” (care de fapt sunt niște prooroci-învățători impostori) se aștepta inutil reconfortare, direcție, viziune. După cum norii fără apă (deci fără cristale de apă, și prin aceasta fără greutate și speranță de viață) sunt iluzorii, aidoma, acești intruși induc prin aparențe derută și decepție. Sau cu alte cuvinte așteptări neacoperite de potențial. Această „ducere de nas” (scuzată ne fie trivialitatea) de-a lungul sau paralelă Adevărului, avea la origini o tactică diabolică: șiretlicul.

In ce mod credința dată sfinților odată pentru totdeauna putea fi afectată de mișcarea browniană a acestor impostori care plutesc înspre nicăieri? Ce explică discrepanța dintre așteptările trezite de acești pseudo-lideri și realitate? Care era acel parapheromenai , acel mod de abordare paralel cu Adevărul, față de care destinatarii primari ai epistolei (dar nu numai)  trebuiau să se împotrivească? Și ce șanse de cîștig aveau într-o astfel de luptă cu, hai să le numim, morile de vînt?

Prin ce izbește atenția alăturarea stîncilor dosite și îmbuibate cu norii haihui?

Ce tangențe există între „norii fără apă” ai lui Iuda și „fîntînile fără apă” sau „norii alungați de furtună” ai lui Petru?  Dar cu mormintele frumos ornate, dar urît mirositoare, metaforă folosită de Învățătorul pentru descrierea fariseilor și preoților ipocriți, una din acele clasice „Vai!”-uri de la finalul evangheliilor sinoptice?

Asemenea lui Pavel care se adresează copiilor care „plutesc încoace și încolo, purtați de orice vînt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin mijloacele de amăgire”, ce urmărește Iuda? Care era mobilul contagiunii nefaste în cazul destinatarilor lui Iuda? Ce resurse terapeutice oferă Iuda, Christos și Pavel la astfel de pericole? Dincolo de darul strict specific (al deosebirii duhurilor), în ce măsură se reclamă uzitarea gîndirii dialectice?

Actualizarea acestei metafore, în contextul apariției galopante de erezii teologice și proxologice, este una la-ndemînă. Mai ales că mai nou un sud-american se dă drept Christos, exportul de marketig evanghelic e la mare trecere, cosmetizarea textelor biblice france legate de păcat e pe val, selectarea deliberată și diabolică doar a unor pasaje scripturale  care să acopere imoralități vădite e în vogă, ș.m.a.

Rămîne să urmărim în continuare „buletinele meteo” ale strecuraților și să le verificăm prin realitatea Bibliei.

Sau vorba cuiva: „Între Scriptură și Ziar”, să dăm prioritate cui se cuvine!

Anunțuri

2 gânduri despre “IUDA- Despre „niște” la puterea cincea (2): norii la derută

  1. ,, Ca* răcoreala zăpezii pe vremea secerişului, aşa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite: el înviorează sufletul stăpânului său.

    Ca norii* şi vântul fără ploaie, aşa este un om care** se laudă pe nedrept cu dărniciile lui.” [cartea Proverbele lui Solomon]…

    Am copilarit in zona de campie.
    Ploile erau foarte importante in special vara . Uneori se ridicau norii se intetea furtuna , chiar si fulgere si tunete dar… spre surprinderea noastra nu era nici un strop de ploaie.
    Cand am ajuns sa privesc in Scriptura mai atent si ajungand la Iuda la aceste metafore am inteles ,facand legatura cu amintirea acelor veri cu mari asteptari de la nori ,apoi cu dazamagirea ca nu a fost ploaie ,ca asa e uneori cand ai asteptari justificate in Adunare uneori e mult zgomot , multe transpiratie din partea mesagerului dar …,,fara APA”
    [dar Apolo a udat ]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s