Fisele și fițele

Se întîmplă adesea ca fisele să facă fițe. Nu vi s-a întîmplat?

Te duci la o mașinărie de aia cît un dulap cu vitrină plină cu rafturi și arcuri, una din aceea care are de toate. De toate chimicalele conservate:chips-uri, mini ciocolăți, sticle îmbuteliate mai mult sau mai puțin cu apă de izvor curat, de gumă de mestecat ș.a.m.d.. Bagi fisa de un leu nou (că ăia vechi, de milioane nu ține), și aștepți să facă click. Și aștepti, dar miracolul nu se produce. Ce-ți zici? Poate n-am băgat-o în dunga cuvenită și mai bagi una. Și aștepți. Și nimic! Și mai încerci odată. Ultima, înainte să iei o hotărîre dramatică. Să-i dai hurdughiei un pumn zdravăn sau dacă e nevoie mai mulți, ca să vezi minune mare: că îți vin toate monedele retur, dar și articolul pe care l-ai dorit! Dar nu întotdeauna. Se mai întîmplă și contrariul. Am pățit-o. Nu sunt fantezii, ci realități.  Triste pe alocuri… Sau altfel spus „Fisele și Fițele”.

De la această ilustrație a pornit Tim Keller (inspirîndu-se din C.S. Lewis) cînd a dorit să radiografieze starea națiunii creștine într-o eră post creștină.

Mulți dintre noi suflăm ușurați după ce am trecut pragul. Cel al Împărăției. Nu contează că stagnăm, și implicit dragostea dintîi se stinge, important că am trecut pragul. De acum încolo putem dormi în așteptarea sunetului final de trîmbiță. Nu mai contează că alții au rămas de căruță, de „Căruța Harului Mîntuitor”. Important e că noi ne-am așezat cu haine și bagaje în caleașcă. Sau altfel spus, nu contează că în deșertul deșertăciunilor noi am fost hăruiți cu oaza mîntuitoare iar mulți alții pier pe capete datorită deshidratării spirituale. Important e că am dat de verdeață. Verdeață aici, verdeață Dincolo. Iată deviza multor creștini nominali.

Dumnezeu bagă în noi fisă după fisă în speranța că noi finalmente ne vom trezi și vom face click. Dar nu! El cu ploaia de binecuvîntări, noi cu somnul și cu fițele. „Păi să vezi (dar nici el nu crede, noi mai puțin) că eu nu știu, nu pot, n-am teologie, trimiteți pe altcineva (sindromul Iona)…” e doar una din fițele la pocăiți.

E nevoie de un pumn zdravăn din partea Făcătorului Mîntuitor (dacă nu cumva niște picioare la șalele mașinăriei noastre) ca să ne pice fisa și să ne lăsăm de fițe.

Un mic cancer, o mică invazie musulmană în cerdacul nației, un foc „Colectiv”, o mai nimica explozie la o fabrică de păine, un genunchi paradit de atîta tenis și lucru… Și puneți dvs ce doriți că loc este.

E nevoie de cîte un bodycheck providențial ca să ne revenim. Adică să-i îndemnăm ardent pe semenii noștri  să cadă la pace cu Dumnezeu.

Dacă nu cumva ne-am pierdut simțul realizării mîntuirii…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s