Putin și Hussein O. prin lentila Asperger

Asperger (se crede că) are origine anglo-saxonă, fără însă a i se cunoaște semnatica. Cert e că un pediatru austric pe nume Asperger Hans, cam pe la mijlocul secolului trecut a fost primul care a formulat cadrul gnoseologic al afecțiunii ce-i poartă numele.

Fugitiv dar instructiv putem enumera cam zece repere psihanalitice ce conturează Sindromul Asperger. Apariția și depistarea în copilărie are o importanță evidentă în terapia maladiei. Altfel, la adult face „ravagii”.

Cele zece puncte cardinale ar fi: eșecul în legarea de prietenii, un mutism selectiv, incapacitatea de-a manifesta empatie, lipsa contactului vizual în contextul unui dialog cu o terță persoană, disconfort în relaționare, preocupări pentru lucruri minore, încremenire în rutină, interpretarea mot a mot a frazelor/propozițiilor, abilitatea în recunoașterea unor scheme/tipare și în fine mișcări locomotorii limitate ale corpului.

Acum, ce are a face Asperger cu neoțarismul putinian și liberalismul islamizat a lui Hussein Barak Obama II ?

Serviciile „ochiul și timpanul” americane, precum și principalele cotidiene americane și britanice l-au pus sub microscop pe Putin cam de pe la mijlocul deceniului trecut. În sensul unei psihanalize de la distanță, mijlocite de videoclipuri, imortalizări foto și altele. Cam din 2008, după prima dublă prezidențială a lui Vladimir (un ciclu electoral e de 3 ani la ruși), de cînd Medvedev a preluat ștacheta prezidențială și a purtat-o pînă în 2012, cam de atunci băieții noștri și-au pus problema analizării fostului spion kaghebist sub mai multe aspecte.

Ce anume i-a determinat pe diagnosticienii lui Putin să purceadă această monitorizare a ex-prezidentului din acea vreme? Să fi fost vorba încă de atunci de un blat între el și Medvedev la ceea ce avea să se întîmple în 2012, cînd țarul postmodern avea să revină în jilțul prezidențial? Și pe linie de consecință, ce se va întîmpla după 2018, cînd lui Putin îi expiră mandatul prezidențial legal? Va schimba împreună cu Medvedev regulile în timpul jocului, doar ca Vladimir să fie pentru a treia oară prim-ministru , iar Dimitry președinte pentru o a doua dublă prezidențială? Și astfel să perpetueze sine die suveica prezidențială?

Revenind la Putin și Asperger trebuie pusă problema cel puțin din două perspective: avem oare de a face cu o luptă de gherilă în discreditarea lui Putin de către binomul americano-britanic sau e vorba de o psihanaliză pură și simplă a despotului de la Kremlin? Ce se urmărește cu aruncarea pe piață a acestei zvoniade: decredibilizarea lui Putin în ochii simpatizanților conaționali al căror număr pare să crească îngrijorător?

Dacă e să luăm istoria lui Putin de la etapa spionajului ex-sovietic, continuînd cu divorțul de prima nevastă (e intresantă tăcerea Lyudmilei din 2013 încoace, o femeie distinsă prin frumusețe și fermitate) pentru a se „cupla” cu gimnasta Kabayeva (?!?); dacă e să ne referim la izolarea cvasicompletă de cele două fiice din primul mariaj și baricada ridicată în jurul vieții lui private; dacă mai adăugăm comportamentul lui recent (Crimeea și estul Ucrainei) în plan militar, fără a mai pune la socoteală invazia oficială a Siriei sub pretextul luptei anti-ISIS (care de fapt trădează o eliminare a rebelilor  anti pro-rusului Hafez), atunci mai că suntem tentați să credem că între Vladimir Vladimirovici Putin și Asperger (ca sindrom) există ceva în comun.

Prin repetarea unor scheme (de ordin tactic față de adversari), prin eșecul de a lega prietenii de profunzime și calitate ( cu marii actori ai scenei politice), prin preocupări pentru lucruri înguste (puterea imediată și cu orice preț), cel puțin prin acestea Putin se încadrează în tablou.

Ok!

Dar cum rămînem cu Obama? De ce proislamistul de președinte american nu e pus și el sub lupă cu aceeași abnegație ca și omologul lui rus? Dubiile pe marginea arborelui lui genealogic, cosmetizarea unor date autobiografice, preocuparea pentru lucruri înguste (afinitățile stridente pentru mișcarea LGTB, apărarea islamismului), încremenirea în rutina unor scheme (subminarea constantă a moștenirii creștine a națiunii americane), un anume mutism selectiv (pe marginea cazului Benghazi), toate acestea nu sunt oare semne că și Hussein e susceptibil la încadrare în Asperger?

Așadar să nu folosim două efe la măsurătoare!

 

P.S. Din start ne declinăm orice partizanat pro putinian. Dorim doar o dreaptă măsură! 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s