De ce îmi place (de) Ravi ?

Regula se respectă: în jurul oricărui lider planează o doză (variabilă) de controverse. Și Ravi Zacharias nu face excepție!

Dar ce mă atrage în mod plăcut la și spre el?

Nu atît faptul că s-a convertit la creștinism în ciuda sau tocmai datorită mediului socio-cultural în care a copilărit. Deși acest aspect nu e deloc neglijabil. Ne referim la acel Stalin din tatăl lui (cum numea unul din copii noștri tipul discreționar și dictatorial de părinte) respectiv la mediul hindus din care provine.

Nici datorită faptului că (pre)format după un tipar educațional technic a virat-o spre un gen de gîndire și comunicare profund rațional scăldat în acea baie sentimentală care face parcursul de la minte la inimă mult mai scurt.

Nici pentru faptul că din start a fost validat ca o  viitoare somitate de însuși Billy Graham. Vezi discursul lui Ravi de la Amsterdam pe tema misiunii.

Nici pentru faptul că a fost școlit la Oxford, fiind coleg cu alt mare apologet Allistar McGrath, iar mai apoi și-a luat doctoratul cu marele și prolificul, și renumitul Norman Geisler. Har ce nu mulți îl au.

Nici măcar pentru faptul că a etît de prolific și relevant în ale scrisului apologetic creștin, fapt recunoscut și de Gold Medallion Book Award. Un detaliu deloc de ignorat.

Nici pentru stoicismul cu care își duce durerea de șale chiar și atunci cînd e îmbrățișat bărbătește de către un șeic saudit de o robustețe de invidiat.

Nici pentru faptul că în ciuda unei agende supraîncărcate, regula de a-și lua nevasta atunci cînd nu călătorește și a avea un timp de comuniune exclusiv în compania ei, nu prea a fost încălcată. O consecvență care multora dintre noi, chiar dacă ne e greu, trebuie să recunoaștem că ne lipsește.

Am obosit listînd motive care mă atrag plăcut la acest apologet al secolului XXI, și nu numai…

Într-o epocă în care accentul pe discursul tehnologizat, supra raționalist, asistat de scheme și diagrame (retro)proiectate, discurs care se vrea o mini copie a paradigmei tip marketing, în care ni se explică băbește drumul de la A la B fără să ne fie teamă că ne vom rătăci…

Într-o astfel de vreme, Ravi îmi place pentru că e poesifer!

Predicile celor mai mulți contemporani, cuvîntările celor mai mulți păstori, discursurile celor mai mulți vorbitori creștini sunt atît de notabile prin glacialitate, ariditate, mecanicitate că ne transpun pe veșnicile plaiuri ale …somnolenței.

Dar cînd îl aud pe Ravi dezăvorînd zăgazurile memoriei și, asemenea unei avalanșe de nestăvilit recită din memorie (!) strofe întregi (dacă nu chiar și poeme) din literatura creștină engleză, admirația e plenară. Patosul, inflexiunea vocii, gestica scenică, contextualizare recitării, fac din parantezele poetice ale discursului lui Ravi, un adevărat deliciu. O nespusă delectare…

Oare cînd vom auzi și noi românii predici, mesaje, expuneri presărate adecvat cu versurile atît de unice (sic!) ale unui Trăian Dorz, Ioanid, Voiculescu, Piroșca? Ca să enumăr în pripă doar cîțiva…

Îmi e dor de poezie creștină ca pigment, ca decor, ca mireasmă, ca parfum în discursul creștinilor evanghelici !

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s