Bucuria: butonul care lipsește

Parcurgînd perioada post exilică babiloniană a Israelului, „am dat” peste cîteva observații.

In paranteză fie spus, Hagai, Zaharia și Maleahi (ca profeți și autori de cărti canonice) respectiv Estera, Ezra și Neemia (ca eroi a unor povestiri adevărate, lideri spirituali și politici), ei sunt cei ce acoperă această trepidantă perioadă din istoria evreilor la care am făcut trimitere.

Dintre aceștia Ezra ne-a marcat remarcabil! Nu doar pentru memorabila paradigmă din 7:10, ci și pentru altceva.

Succint, cartea lui acoperă două mari valuri de repatrieri: prima sub conducerea lui Zorobabel (ca lider politic) și Iosua (ca mare preot). Intre primul și al doilea val, se interpune episodul Estera & Mardoheu. Al doilea contingent de refugiați care revin la patria mamă i-a avut drept lideri pe Ezra și Neemia.

Interludiul dintre (aici am numit Estera și Mardoheu) merită o mică remarcă. Cu riscul de a specula în exces ne-am pus problema: ce și-or fi zis cei ce nu s-au folosit de larg deschisa poartă a reîntoarcerii cînd l-au văzut pe Haman & comp că urzesc mișelește eradicarea evreilor rămași în cele 127 de provincii ale Imperiului Medo-Persan? Probabil că unii și-or fi zis: „Așa ne trebuie! Domnul ne-a deschis o poartă, dar noi din motive de comoditate (poate) i-am întors spatele. Acum plătim!”

Revenind la cele două episoade  ale exodului babilonian (impropriu numit, deoarece imperiul deja decăzuse sub mezi), observăm cu după lupte și intestine dar și cu cei dinafară, se purcede la restaurarea vieții spirituale, așa cum se și cuvenea. După o perioadă întunecată care a debutat cu părăsirea progresivă a „Slavei Domnului” din Templu, perioadă în care nici vorbă de jertfe, de închinare, de sărbători, practic de vieță spirituală corporativă, Templul s-a rezidit. S-a demarat cu un entuziasm „de paie” la punerea temeliei. După care, pauză. Nu una oarecare, ci tocmai de 16 ani! Timp în care s-a produs un viraj de  focalizare. De la cel pe Templu, la cel pe propriul interes. Trebuie să vină Hagai și Zaharia ca să-i scuture pentru „a-și veni în fire”, adică a continua ceea ce au început. Probabil că unora le-a venit mintea la cap cînd și-or fi adus aminte de Psalmul 1. Că de Pilda cu turnul și număratul cărămizilor nu se auzise încă.

Dincolo de nostalgia octogenarilor și a nonagenarilor după faima și gloria primului Templu, BUCURIA a fost nota de ansamblu cu ocazia inaugurării celui de-al doilea. Era explicabil: Deo Gloria Redivivus!

Fără nici cel mai mic dubiu că ar fi fost o coincidență, tot atunci s-a „nimerit” să cadă și Paștele. Din nou BUCURIE, mare bucurie!

Dumnezeu cu gloria, Dumnezeu cu mîntuirea!

Iată de ce se explică bucuria…

Dacă greșim ne cerem scuze, dar parcă pentru actuala generație acest buton detonator de naturală explozie lipsește… 😦

De ce?!?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s