De Paști, „după Scripturi”, în postcreștinism

De Paști, e un fel a spune, atît timp cît se celebrează cel mai adesea de două ori pe an. Și aceasta datorită veșnicei dihotomii Est-Vest. Postcreștinism, s-ar putea să fie o etichetă cam greu de digerat pentru unii. Mai greu chiar decît carnea de oaie! 🙂 Ceea ce face diferența, asemenea unui tampon între [...]

Anunțuri

Liviu dragă: „lucrurile (nu-n.n.) s-ar complica puternic”!

Cineva e condamnat definitiv și irevocabil, chiar dacă sentința e cu suspendare. Cineva are tupeu nemăsurat: se crede de neînlocuit. Se vede salvatorul echilibrului politic atît de fragilizat de corupție. Vrea binele și stabilitatea, dacă nu cumva și supremația a-la-long pe scena politică, a partidului providențial, a partidului aflat într-o veșnică și fariseică reformare. Cineva [...]

IUDA- Despre rațiunea, relevanța și aplicabilitatea mustrării

„Mustrați pe cei ce se despart de voi”. O privire sumară asupra scurtei praxeologii din la fel de condensata epistolă a lui Iuda, ne ajută să decelăm ponderi și accente pe care (bănuim) că autorul le-a avut în vedere. Din cele șapte sfaturi/îndemnuri adresate „preaiubiților” și care formează această a doua jumătate a epistolei fratelui [...]

Moise și „ contrașii”

Ceva izbește ochii: discrepanța dintre două spirite, două atitudini, două acțiuni.E vorba despre contrastul tot mai frapant dintre spiritul lui Moise, cel cu Israelul în Egipt și (mai ales) în pustie, și spiritul care-i animă din ce în ce mai mult și în marea lor majoritate (căci generalizările sunt păguboase) pe „liderii” spirituali de azi [...]

Taxi și părerea mea

Ce s-ar mai putea gîndi, vorbi și scrie la aproape o săptămînă de la lansarea cu smerenie a devenitei de acum și puri vecii vecilor controversate melodii  „Despre smerenie” cîntată de Dan T, și acompaniat la refren de alte trei-ș-trei de voci mai mult sau mai puțin publice (căci a trei-ș-patra s-a lepădat în stilul [...]

Imprecații ionesciene?!?

Asistăm  oare la imprecații ionesciene expediate în stînga și-n dreapta, în sus și-n jos, începînd cu Barnevernetul , continuînd cu personalități civice ale vieții publice , cu miniștri, cu ambasadori și sfîrșind cu judecători? Oare exprimarea unor opinii diferite și (mai ales) critice, nu se poate fără imprecații? Aici e point-ul! 😦 😦

Anonimat la infinit?!?

Travestitul, camuflatul ca forme brute ale anonimatului s-a purtat de cînd lumea. Dar nu la infinit! Anumite scopuri, unele chiar și nobile, au scuzat această formă de deghizare. Și Biblia nu e străină de astfel de exemple. Ceva asemănător e și cu șoptitul (temporar) la ureche.  Sau cu vorbirea codificată. Pentru că vine o vreme [...]