IUDA- Despre rațiunea, relevanța și aplicabilitatea mustrării

Mustrați pe cei ce se despart de voi”.

O privire sumară asupra scurtei praxeologii din la fel de condensata epistolă a lui Iuda, ne ajută să decelăm ponderi și accente pe care (bănuim) că autorul le-a avut în vedere.

Din cele șapte sfaturi/îndemnuri adresate „preaiubiților” și care formează această a doua jumătate a epistolei fratelui Domnului, primele patru se focalizează pe relația lor cu Dumnezeirea. Ultimele trei au în vedere relația lor (așa-zis pe orizontală) cu semenii lor. Prin aceștia din urmă înțelegînd și pe cei dinăuntru, dar și pe cei dinafară.

Primul îndemn/sfat (dacă nu chiar poruncă) are ca obiect mustrarea.

Pe linia tiparului de hiperconcentrare, Iuda nu detailează acest subiect. E destul de ermetic. Parcă ne lasă pe noi să-l dezvoltăm apelînd la o imaginație controlată de spiritul Scripturii. Cert e că două cuvinte definesc esența scurtului verset: „mustrați” respectiv „se despart”.

Trebuie să mărturisim că am întîmpinat o dificultate în armonizarea sensurilor din versiunea Cornilescu cu alte variante (în speță cea originală).

Iuda a folosit eleate pentru mustrare. Dar semantica originală nu e încărcată cu acea valență negativ-dojenitoare ca și la Cornilescu. Eleeo ( ca rădăcină a lui eleate) înseamnă a arăta milă, compasiune, așa cum Dumnezeu o folosește mai ales în contextul legămintelor.

Pentru „se despart”, epistolarul s-a folosit de diakrinomenous , ca prezent al infinitivului diakrino. Acesta din urmă e compus din dia (un fel de permanent și apăsat înainte-înapoi) respectiv krino (a judeca cu discernămînt în sens negativ, a se separa).

În acest context semantic, sarcina „preaiubiților” era să manifeste o oarecare înțelegere, compasiune față de cei care se joacă întruna de-a separatul, un separatism bazat pe o judecată condamnatoare.

Prin urmare…

Cum putem concilia cele două sensuri: Cornilescu cu originalul? Mustrarea îmbrăcată în compasiune față de cine trebuie aplicată? Față de cei care cu adevărat erau „dintre ai noștri” sau față de acei „niște” strecurați la mesele de dragoste ș.a.m.d.?

Dacă față de prima categorie, ce drept, ce autoritate puteau să aibă destinatarii epistolei față de cineva care oricum nu puteau fi ținuți cu forța în unitatea Bisericii? Și care puteau fi rațiunile despărțirii unora de alții? De ce Iuda diferă pe această temă și în aest context de fratele lui mai mare respectiv față de Domnul lui: Domnul Isus Christos? Căci e știut faptul că Învățătorul, cînd o fracțiune importantă din discipolii Lui s-au desprins nemai suportînd „hrana tare” a învățăturilor Lui, nu i-a mustrat pe „separatiști”. Ba dimpotrivă, pe cei rămași i-a testat la capitolul fidelitate.

Ce spune Petru în a doua sa epistolă despre această categorie : „niște”? În ce măsură au cunoscut ei harul mîntuirii ca să ajungă la despărțire? Dar Pavel, ce opinie are pe această temă a despărțirii de Adunare a celor care au gustat din mîntuire, dar care au ajuns să calce în picioare sîngele Mielului?

Dar ce părere are Solomon în proverbialele lui ziceri despre mustrare? Atît în ce privește mustrarea prietenilor cît și a dușmanilor.

Dacă a doua variantă e luată în discuție (adică mustrarea celor infiltrați care se despart), ce rațiune mai avea mustrarea unora care oricum erau nocivi Trupului lui Christos?

Dacă (vorba autorului din Evrei) pentru această categorie este cu neputință să mai fie recuperați, de ce totuși Iuda insistă pe mustrarea lor? Pe aceeași linie a retoricii și a semanticii din versetul 9 ( în care se amintește de disputa arhanghelului Mihail cu Diavolul pe marginea trupului mort a lui Moise), de ce odată Iuda citează din arhanghelul Mihail cu „Domnul să te mustre” , iar acum le dă în sarcină destinatarilor epistolei această sarcină față de urmașii Diavolului? Sau mai concis: de ce odată Dumnezeu e Cel care mustră, iar alteori credincioșii sunt chemați să mustre?  În ce constă diferența?

Dacă mustrarea în spiritul și litera Scripturii e parte a funcției de edificare a Bisericii, în ce măsură devine ea aplicabilă în contextul atît de polimorf al bisericilor evanghelice contemporane?

Căci de relevanța și necesitatea mustrării nu ne (mai) îndoim…

5 gânduri despre „IUDA- Despre rațiunea, relevanța și aplicabilitatea mustrării

  1. Biserica Baptistă „Sfânta Treime” Baia Mare

    April 21 at 12:29am ·
    ..
    A plecat în veșnicie fr. ANEI VALENTIN. Fost pastor în perioada anilor 60, veteran de război, soț, tată și bunic după o perioadă de suferință și neputință a plecat ca să dea socoteală, ca noi toți, înaintea lui Dumnezeu de viața trăită sub soare.
    Serviciul de înmormântare va avea loc Sâmbătă 23.04.2016, la capela de la cimitirul „Horea II” de la ora 12.00.
    Domnul să binecuvinteze și să-i ocrotească pe cei care rămân în urma fratelui Valentin Anei.

    1. Walden
      M-am bucura sa va vedeti amândoi în fata tronului de Mila si Har si privindu-va în ochi si unul si celalalt sa ziceti „iertare”!
      Condoléances !

  2. Mmmm-da ! .Calitatea somnului este dependent(a) de . . .constiinta fiecaruia , de „incarcatura „acumulata si. . .mai ales ,de calitatea asternutului !.Draga Felix1957,multumesc pentru asociere in sentimente !.
    sincerely, Walden1952NEMURITORUL

    p.s. Harul & mila ,sunt si raman efemeric valabile (utile )doar pentru noi ,cei ramasi inca vii !. Iar BENEFICIARI de EXCEPTIE in Marea Trecere spre Nepatruns (vorba lui Blaga), posesori de VIZA pe Pasaportul Eternitatii si Nemuririi , nu sunt „cei multi chemati „,ci doar „cei putini alesi”, CE AU ADORMIT SI ADORM IN HRISTOS !. IERTAREA ESTE SI RAMANE O FAVOARE DIVINA ,CELESTA ,PROVODENTIALA , UMBRITA DE CRUCEA MANTUITORULUI -MESIA ,CE VINE CA REZULTAT AL MARTURISIRII UNUI CUGET CURAT, DATATOR DE VIATA VESNICA !!!.

    1. Liviule!
      Să înțeleg că odată cu adormirea celui care ți-a fost tată s-a declanșat o (nouă) reviziuire a relației pe care ai avut-o cu el?
      Reflecțiile de mai sus sunt oare aplicabile ambelor părți?!? Sau doar unilateral?!?
      Dacă da, căreia din părți?

  3. Reflectii??!!.Mersul pe sfoara apartine celor dornici de publicitate ,circarilor acorobati si ….pastorilor materialist-evanghelici mioritico-americani , setosi de marire, vanatori de apalauze ! Este dovedit in zeci de ipostaze ,ca imaginatia lui V.A. blegoman viclean ,pastor raspopit, melodramatic si manipulativ la superlativ, informator de elita al Securitatii (inrarit de sapte ori ,calacand legamantul marturisirii unui cuget curat)ce a incasat in sute si sute de intunecoase culise „punga celor treizeci de arginti” ai vanzarii lui Hristos, prin moartea lui ,vine sa confirme public CONVINGERILE BUNICULUI MEU cat si convingerile sarmanei mele mame !. Sta scris : „plata pacatului este moartea, mandria merge inaintea caderii si. . . . dupa faptele lor ii veti cunoaste !”

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.