Lehamite sau pauză?

Mulți ne-am aventurat în această cacialma sau oportunitate (depinde de cine și din ce unghi privește) numită blogosferă.

La început, „cu pași repezi vioi și grăbiți”, iar mai apoi domol, „la pas”. Unii chiar s-au retras.

Motivele?!?

Depinde de fiecare…

Cel puțin pe mine mă preocupă ritmul și lungimea. Cît de des trebuie să apari într-o lume din ce în ce mai fugărită și stressată, așa încît să nu te stingi? Și ce ambitus ar trebuie să aibă o postare ca să suscite atenția unei majorități cît mai confortabile?

Sunt doar două din zecile de întrebări care-mi zboară prin minte la gîndul blogului…

Sincer să fiu, rațiunea acestei scurte postări e legată de o necunoscută: ce (mai) face Vindecătoru?

 

5 gânduri despre „Lehamite sau pauză?

  1. Saptamana trecuta când am lasat ultimul comentariu pe aici aveam pe buze intrebarea asta :
    De ce atâta vid în „cetatea blogului”?
    M-am abtinut din prudence.
    Vorba ta ,sunt multe intrebari si multe exemple care te-ar impinge sa iei o decizie sau nu !
    La alti….si de ce si la ei ?!!
    La inceputul saptamânii un client doctor , (donc el mie si nu invers) mare chirurgian ,professeur universitaire, mi-a oferit o carte scrisa de el cu dedicatie la vre-o 400 de pagini.
    Vorba ta ,la câte se deruleaza azi si la ce viteza sa stai sa citesti o carte la atâtea pagini, si într-o limba adoptata de mine oral, mi-a se parea o aberatie.
    Am inceput-o si interesant ca nu ma pot lasa de ea pâna ce nu-i ating finalul.
    Unul din raspunsurile pe care ți le dau eu: trebuie sa captiveze continutul blogului ca sa-l faca urmarit, poate de cei mai multi incognito.
    Sigur nu e tot una scrisul unei carti si editarea unui blog, aici contează si sursele, care pot fi uneori infectate ,folosesc un termen medical!
    Ceea ce banuiesc ca I-a determinat pe unii sa abandoneze !
    Fiind cel mai lung comentariu facut vre-o data imi cer scuzele de rigoare si închei cu îndemnul „numai inainte „! Nu de alta dar înainte zic unii ca a fost mai bine 😁

  2. Din coltul meu. balanta se inclina spre lehamite. Si dupa ea urmeaza pauza. A striga din toti plamanii pentru surzi si a gesticula din toate puterile pentru o multime religioasa oarba, este nebunie si pierdere de vreme. Dumnezeu sa bunecuvinteze Vindecatoru si sa-i ajute sa mai scrie din cand in cand, pentru cei putini care i-au trecut cu bucurie pragul blogului!

    1. De acord, Lidia! Întru totul! Legat de Răsvan.
      Cît privește binomul lehamite-pauză, cred că uneori el e o mixtură avînd proporții diferite. Balanța spre una sau alta din cele două componente, uneori ține și de partea noastră afectivă.
      Știi, depresia după „lupte seculare” e apanajul inevitabil la eroi. Biblia ne-o dovedește ilustru.
      Să sperăm că Vindecătoru va reveni împrospătat! 🙂

  3. Eu nu numai ca sper, dar si cred ca va reveni curand! E fratele nostru „mai tanar”, care nu poate sa ne lase, pe cei „imbatraniti in lupta”, singuri. 🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.