Binomul și aprofundarea Scripturii

S-a întîmplat ca pentru o foarte îndelungată perioadă de timp, de la amvoanele evanghelicilor să se predice săltăreț. Scuzați jargonul! Adică duminica dimineața să auzim vorbindu-se din Genesa, iar în aceeași zi, mai spre seară, din Apocalips. Extremele sunt deliberat alese pentru a sublinia discontinuitatea mesajelor, sau dacă vreți, lipsa de viziune în predicarea  Cuvîntului.

Nu ne referim la falsa ospitalitate de a da amvonul pe mînă oricărui nou-venit și necunoscut care de multe ori e „pe lîngă”. Asta e o altă meteahnă la pocăiți.

Cîtă teologie bazală ajunge să cunoască creștinul de rînd, cît din ceea ce cunoaște poate să redea și altora (nemîntuiți), în ce măsură reușește să se adîncească în Cuvînt, e o cu totul altă dimensiune a realității evanghelice.

Convingerea noastră e că, respectînd tiparul elementar de comunicare  (adică cursivitatea și coerența), predicarea expozitivă ar trebui să o preceadă pe cea tematică. Ca fost irisean, partizan convins al acestei abordări (subliniem: al abordării și nicidecum al persoanei) poate că mulți vor sări în barca cîrcotașilor și ne vor acuza de partizanat fărăgăuan. Obișnuiți cu contrele, prea puțin ne afectează prejudecățile.

Apropos de prejudecățile anti-fărăgăuane: în ’94 cînd am fost invitat „să fac curte” unei comunități ecclesiale baptiste aflate în căutare de „lucrător”, una de pe Coasta de Vest a Americii, un venerabil și nonagenar (azi-mîine centenar) lider de opinie al lumii baptiste românești din diaspora din cea de-a doua jumătate a trecutului secol și mileniu, cînd a auzit că venim de la Iris a avut o reacție cvasi idiosincrasică. Motiv pentru care am fost „respinși” mai puțin elegant. Domnul să nu le țină în seamă lucrul acesta! 🙂

Revenind la matca subiectului din antet, credem că o  abordare de tip binom a Scripturii nu poate fi decît benefică de ambele părți: atît predicatorului, cît și auditoriului. Cînd ne referim  la binom, ne gîndim la tandemul literatura biblică istorică- literatura biblică teologică. Cu alte cuvinte istoria-teologia (și aceasta e ordinea logică) ar trebui să fie binomul de bază în predicile expozitive.

Două exemple, alese „aleator” din cele două testamente, ne (re)vin în atenție. În primul rînd e vorba de tandemul Faptele Apostolilor-Epistolele lui Pavel/Petru/Ioan. Fără o cunoaștere cît mai exactă a istoriei obiective a Bisericii Primare și a tuturor „fiicelor” Ei  născute prin misionarism, nu putem pricepe corect (și cu atît mai puțin aplica) teologia din epistole.

Adevăratul „trigger” al acestui articol l-a constituit al doilea exemplu, și anume recentul parcurs al un unui binom  Vechi Testamental, un excurs din perioada post exilică. E vorba de „tripla” Estera-Ezra-Neemia respectiv  „trioul” Hagai-Zaharia-Maleachi. Contextualizînd socio-politic cele trei cărți istorice, i-am putut înțelege mai bine pe proorocii impropriu numiți „mici”: Hagai-Zaharia-Maleachi.

Și dintre aceștia trei din urmă, sincer vorbind, cel mai mult ne-a plăcut Zaharia. Nu pentru că, după Isaia și Deuteronom Zaharia a fost cel mai citat profet de către Învățătorul Christos, ci pentru că el, proorocul, a „jucat” anticipativ cel mai bine rolul Celui ce avea să vină.

Dacă găsiţi cu cale, daţi-mi (n.n.) plata; dacă nu, nu mi-o daţi!” Şi mi-au cântărit, ca plată, treizeci de arginţi” e o mică mostră din scena jucată genial de profet, dincolo de discutabila adnotare (vezi n.n.).

Înțelegînd istoria, am perceput mai bine și profeția. Iată de ce suntem „fanii” acestui tip de binom în abordarea aprofundată a Scripturii!

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s