Ceea ce (des)face farmecul unei Convenții se numește „BuBe”

Ultima zi a Convenției, cea de Duminică, ar fi trebuit să fie (în)cununarea, trofeul celor trei zile festive. Mai ales că, spre deosebire de precedentele convenții, cea de anul acesta s-a remarcat prin cîteva particularități demne de apreciat.

Organizarea din timp (îndelungat), unitatea mesajelor predicate și cîntate („Credincioșia lui Dumnezeu”), calitatea acestora (predicile peste medie , iar imnologia cu mult peste așteptări) sunt doar cîteva din ingredientele ce au făcut ca a 104 Convenție de la Detroit să aibă un oarecare farmec…

„Un oarecare farmec…”, deoarece la a doua întrunire a zilei ( cea de după-masă) cineva a făcut notă discordantă.

Odată spartă gheața neaplaudatului (în prima zi), cei cu trăiri neîncorsetate în tiparele rigide ale legalismului au început să aplaude oridecîte ori au simțit nevoia. În cîteva ocazii, pînă și „prezidentul” Asociației a fost contaminat de „virusul aplaudatului”. 🙂 Nu se putea altfel. Atmosfera o impunea. Doar cei tari la cerbice și-au pus mîinile la spate. 😦  – evident că e o figură de stil!

Printre cei rezitenți s-a aflat și Bu.Be., unul dintre vorbitori. Cînd am aflat numele vorbitorului, imediat am deschis blogul „CIOBAULUI”.  După ce l-am survolat rapid, l-am rugat pe un prieten de lîngă mine să încerce să contextualizeze predica „live”, cu ceea ce fratele Nicu (scuzați-mă, mie nu îmi sună bine Lae) tocmai postase despre personaj.

Presupunînd că nu aș fi știut absolut nimic despre vorbitor din relatările lui Nicolae Rădoi, doar ascultîndu-l pe cel ce încerca să dreagă busuiocul despre aplaudatul în biserică, mi-ar fi fost suficient să îmi fac o părere obiectivă despre personaj.

Depărtîndu-se total de subiectul Convenției („Credincioșia lui Dumnezeu”), cel ce „făcuse cale lungă să (ne)ajungă…” la Detroit (pe ruta Australia- Los Angeles-Detroit), a început domol pentru a termina „în trombă cu aplombă”. „Și dă-i, și dă-i și iar dă-i” împotriva aplaudatului. În loc să predice despre dragostea creștină cel puțin (așa cum făcuse la L.A.), dacă nu s-a putut plia pe tema Convenției (cum era de așteptat), predicatorul (originar) din Canransebeș a dat „cu bota-n baltă”. Omul nostru a stricat farmecul! A avut și neinspirația să întrebe publicul (parafrazez):

„Pentru cine sunt aplauzele: pentru Domnul sau pentru oameni?” 🙂 😦

La care, ce credeți, ce i s-a răspuns din sală?

„Pentru Domnul!”- of course my horse !

La terminarea programului, cineva l-a întrebat pe unul din „prezidiul” Convenției:

„Frate, cine l-a chemat pe fratele Busuioc să vorbească?”

„Eu! Dar de ce? Am dat cumva de bai?”- a răspuns întrebînd, decidentul.

„Nu frate, nu ați dat de bai.”- i s-a răspuns.

Dar ați făcut bai… Și chiar a fost păcat!

Dar pentru a încheia în delectare, cei ce iubesc muzica creștină (de la Convenție, în speță) pot accesa următorul link:https://vimeo.com/search?q=conventia+2016

P.S.

Vă rog frumos să nu mă întrebați la care biserici(ă) a predicat Belciu Busuioc în Los Angeles, și cine a fost cel care l-a chemat la Convenția de la Detroit. Nu de alta, dar lucrurile se complică… 🙂

9 gânduri despre „Ceea ce (des)face farmecul unei Convenții se numește „BuBe”

  1. De acord ca predicile au fost peste medie si imnurile peste asteptari. ..as mai avea de adaogat ca tinerii au un lider care merita apreciat in plan spiritual. Iar eu mi-am incheiat conventia -dupa ce mi-am salutat prietenii- intr-o deosebit de placuta partasie cu descultii din Hickory si pastorul Daniel Branzai. Evreul Branzai s-a pliat perfect in partasia noastra. A povestit savuros intimplari cu sfinti; la intrebarea unde scrie in Biblie despre aplauze, pastorul Branzai a gasit repede pe telefon 7 locuri in Scriptura despre „pacatul” aplaudatului. O adevarata enciplopedie, Daniel Branzai este un agreabil partener de partasie. N-a scapat de provocarea: „parerea despre cele spuse de Busuioc”! Nu cred ca merita sa raminem la. asta.. Au fost lucruri mai interesante. Ca sa ne amuzam, tehnicianul conventiei mi-a spus ca cineva a pus la transmisia live un comentariu foarte dur despre pacatul aplaudatului. Un altul a raspuns tot printr-un comentariu live dar inspirat: „no, taci!”

    1. Ia să vedem frate Radu care sunt acele 7 (șapte) locuri din Scriptură care vorbesc despre „păcatul” aplaudatului! Acu-i acu!
      Cît privesc lucrurile mai interesante, fiecare cu interesul lui! 🙂

  2. Cel mai bine ar fi sa-l intrebam pe Daniel Branzai ca el le-a gasit folosindu-si telefonul. Eu am gasit vreo 3… deh, pastorii au fir rosu cu.. Scriptura.

  3. Multumesc de ingaduinta. Vine Craciunul. Va vine sa credeti ca suntme la mijlocul lui Septembrie? AM sa fac felicitari de Craciun cu versete pt cei ingrijorati de aplaudatul si fluieratul in biserica. Regretatul Jessy Dixon spunea ca la ei daca nu te usturau palmele dupa slujba de la biserica insemna ca n-a fost har. Un crestin de culoare spunea ca la ei nu „doarme pisica in biserica”. Desigur nu trebuie sa copiem noi romanii ce fac altii. Ne-am inchinat in spatiu inchiriat. Americanii ascultau la usi cintarile noastre; „voi nu stiti sa va bucurati?” -ne-au intrebat. Abia asa am realizat ca aveam numai cintari triste (asta nu-i nimic; rusii cinta doar minore la biserica si cind se-mbata). Ei bine, propunerile mele se stuidiu biblic sunt: PS 47, PS 98, Isaia 55. Pt celelalte cere-vom consultatii suplimentare de la pastorul Branzai (asa se facea cu corijentii parca!). Zile fericite!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.