IUDA- Epilog (2) la Doxologie: protecția lui Dumnezeu

Ce are a face cu viața cotidiană această superbă doxologie:

Aceluia… să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire,

                                   mai înainte de toţi vecii , şi acum, şi în veci. Amin.” ?!?

Așa cum aminteam în precedentul articol, din ultimele două versete ale succintei epistole a lui Iuda dacă extragem ceea ce mai sus am citat, restul devine complementaritate, detaliere.

Pe acest ultim aspect am vrea să ne concentrăm atenția cu acest prilej.

„… care poate să vă păzească de orice cădere şi

                         să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale,

 singurului Dumnezeu,

                    Mântuitorul nostru,

                     prin Isus Hristos, Domnul nostru,”

În definitiv de ce să-I fie lui Dumnezeu gloria, măreția, puterea și stăpînirea? Pentru că nu are suficientă și nu mai poate fără recunoașterea noastră?

Ferească Dumnezeu!- vorba lui Pavel.

Iuda ne oferă două motive esențiale și suficiente pentru a-L glorifica pe Dumnezeu: pentru ceea ce face și pentru ceea ce este. Chiar dacă fratele Domnului le pune în această ordine cele două rațiuni, noi știm că primordial Dumnezeu trebuie înălțat, onorat, slăvit pentru ceea ce este. Dar de dragul consecvenței față de text, le vom aborda întocmai.

Ce poate să facă Dumnezeu?

Dacă avem definirea exactă a Lui, atunci răspunsul vine de la sine. Omnipotența lui Dumnezeu exclude orice imposibilitate. Nu vom încerca să epuizăm multiplele mențiuni biblice despre ceea ce poate Dumnezeu să facă, deoarece, vorba Apostolului Iubirii, nu ne-ar ajunge timpul. 🙂

Rezumîndu-ne strict la text, Dumnezeu poate să facă două lucruri: să își păzească credincioșii Lui respectiv să-i facă pe aceștia din urmă să se prezinte înaintea Sa într-o stare impecabilă.

Ideea de protecție, de pază, din partea lui Dumnezeu e una ce străbate întreaga Scriptură. Deliberat și selectiv i-am numi pe Isaia (în a doua jumătate a cărții lui), pe Christos Domnul (în chiar Rugăciunea Domnească) și pe Pavel (în 1 Tesaloniceni 5) ca cei care ne aduc un surplus de înțelegere asupra capacității unice a lui Dumnezeu de-a proteja. Iuda merge mai la concret cu acest adevăr. Dumnezeu are voința și capacitatea de a-și proteja copii de cădere în general și de orice cădere în special. Dacă e să ne gîndim că urmașii Domnului Isus au de luptat pentru credința unicat, oferită odată pentru totdeauna, tuturor sfinților ți că riscul căderii pe acest cîmp al bătăliei este real, atunci paza divină e cu atît mai necesară. Dovadă că e posibil ca în focul încleștării să se piardă credința e tocmail rugăciunea Domnului pentru Petru. Adevărații urmași ai lui Christos, nu bravează ieftin (sic!). Căderile temporare urmate de pocăința veritabilă sunt parte reală a vieții de creștin. Căderea permanentă în necredință e riscul major!

Căci vorba Ecclesiatului: „cel neprihănit de șapte ori cade…”. Dar nu rămîne acolo, ci se ridică.

Adică Domnul îl ridică!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.