Crucea lui Găbițu, cel cu opt case și masteratul duhovnicei Lenuța

Pornind de la o zicere a unui (fost mare) prieten, una care sună după cum urmează („Rîdem rîdem și glumim dar toate au o limită”), ne-am tot gîndit dacă să-i luăm sau nu în vizor pe doi dintre cei mai celebrii și recenți vorbăreți ai politichiei dîmbovițene. Dînd cu banul, a ieșit ceea ce urmează.

Noi credeam că vremea lui „Măi prostănacule”, „Care este…” sau „Vara nu-i ca iarna” ( ca să ne referim doar la câteva „perle-celebrități”), a apus treptat și sigur. Ne-am înșelat nu știm a cîta oară!?! Semn că naivitatea moare, dar nu se predă. 🙂

Pe acest fundal, doi foști miniștrii din tabere diferite și adverse, ne-au resuscitat un rictus ce părea mort. Despre Lena și Găbițu ( Elene Udrea respectiv Gabriel Oprea- pe numele lor adevărat) va fi vorba mai la vale.

Dincolo de multiplele diferențe care-i separă, cei doi au cel puțin un lucru în comun: ridicolul în care se înfășoară.

Respectînd apariția cronologică a acestor nestemate vom începe cu cel ce a dat în sus și-n jos, în stînga și-n dreapta, înapoi și-nainte cu „interesul național”. Sub patrafirul ăsta fîșîitor urma să aflăm mai tîrziu cîte mișmașuri se ascundeau. Începînd de la contracte pe sprînceană la prețuri gonflate pentru autoturismele atît de necesare transportului fostului Ministru de Interne (cinci deplasări zilnice sub escorta subalternilor- inclusiv de la și pînă la propriul domiciliu din Cotroceni) și terminînd cu „copy-paste”-ul aplicat (fără permisiunea promotorului acestui patent- a se citi V.V. Ponta, șeful lui Găbițu) așa-intitulatei Teză de Doctorat. Chiar ne-am gîndit: dacă nu murea motociclistul-polițist Bogdan G., oare aflam de toate matrapazlîcurile lui Găvrilă? Atît de cameleonic a jucat tipul, că i-a fentat și pe colegii parlamentari cînd cu votul pentru ridicarea imunității în vederea începerii anchetei DNA  pentru ucidere din culpă. „… ca militar  este o cruce pe care o s-o duc toată viața.” -avea să ne  înduioșeze generalul. Care cruce domnule Oprea? Cea a dezonoarei de-a fura (fie și dacă ne referim la delictul intelectual)? Sau la cea de a nu demisiona din prima? Păi noi știam că onoarea militară reclamă curajul răspunderii, ceea ce n-a prea fost valabil (inițial) la Dvs.. Ceea ce ne-a intrigat cel mai mult la domnia fostului polițai șef a fost tertipul numit crucea. Șmecheriile astea, de-a poza în victime, ale VIP-urilor de carton de pe malurile dîmbovițene, astea ne irită la culme!

Deci de acu’nainte o să-l vedem pe O.G.-ul nostru purtîndu-și crucea-n spate. Depinde de procurori și judecători pe unde îi vor trasa via, adică drumul…

gabriel-oprea-cu-crucea(sursa-arhiva „Adevărul”)

O altă decizie izvorîtă din puțul adînc (pînă la laba broaștei) al gîndirii, ne-a fost oferită de Lenuța. După ce pe Cocoș l-a părăsit (formal sau nu, Domnul știe!)… După ce s-a independizat (sic!) politic mai mult de fațadă, că tot pe mîna lui Băsescu merge… Iată că cea care are deschise aproape cinci dosare de cercetare penală face ce face și strîmbă din nas, și o întoarce ca la Ploiești pe „calea cea sfântă”.

Decizia hazlie, dacă nu ar fi chiar grotească, de a se înscrie la un program de masterat la o instituție teologică de grad universitar, ne-a perpelit de-a binelea. Nici o camilafcă nu-i poate schimba caracterul. Să ai tupeul să scormonești în maldărul de bîrfe față de cea care posedă „cucuveaua mov” ( e vorba de Laura Codruța Kovesi) și care a decis anchetarea ei, asta nu stă în firea oricui. Dar parcă să faci și acatiste împotriva șefei de la DNA după ce ai stat cu ea la „taclale” e prea de tot. În loc să-și ia inima-n dinți și să dovedească tuturor că are curajul penitenței adevărate, Elena noastră se ascunde sub calul troian al teologiei. Cine-i îngăduie să intre pe această poartă (și aici ne referim la cei de Facultatea de Teologie Ortodoxă din urbea de la poalele Feleacului) cred că își ridică în cap și în mod public patrafirul credibilității în ochii creștinătății drept credincioase. Să admiți la o instituție academică religioasă o divorțată (aspectul moral) și încă cu atîtea dosare pe cap (elementul juridic), ni se pare ceva apropiat sacrilegiului. Hai că de la Lenuța nu se poate cere mai mult, dar de la prelați?!? 😦

Să ne imaginăm că putem plonja în viitorul apropiat (2-3 ani cît va dura probabil masteratul Lenei noastre), și că blonda oxigenată se va fi făcut cu diplomă de consilier pastoral-spiritual. Că așa ne promite Elena noastră că vrea să devină. Ba mai mult. Pușcăriabila Udrea, nici mai mult, nici mai puțin, vine cu cireașa pe coliva nesimțirii: „Îmi doresc să dezvolt un proiect nonprofit, cu caracter ecumenic – „Institutul Fericirii”. Asta după ce cu Gala Bute s-a aranjat. Ce le va spune fariseul din Lenuța amărîților de rînd care abea mai supraviețuiesc sub povara omorîtoare a taxelor, impozitelor și prețurilor pentru utilități și bunuri de larg consum ?!? „Fericiți de cei săraci…”?

Curat murdar coană Lenă! Miroase hîd undeva în Danemarca sufletului Dumitale…

udrea4(sursa-Nineoclock)

Lăsați domnilor parlamentari scutul limbajului religios deoparte, că-i prea străveziu. Or fi românii mai „cuvioși” față de Parascheva („superstar”- cum o numea recent Eugen I. în „Gîndul”) decît față de Dumnezeu, dar nici chiar așa de „proști”  sau de „tîmpiți” (vorba lui Steinhardt) cum ar vrea unii dintre domniile voastre.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.