„Sunt stăpînă pe trupul meu!” ca revendicare nu doar utopică, ci și ireverențioasă

De la Marea Cădere „Sunteți dumnezei” a fost trapa în care mulți, din naivitate, ignoranță sau aroganță au căzut. Sub diverse forme de  egocentrism idolatru, afectînd mai toate palierele rasei umane, această revendicare s-a dovedit a fi o mare utopie.

Conceptul de stăpînire, de domnie a fost instituit de Marele Designer pentru omul perfect, edenic, nicidecum pentru cel alienat prin neascultare. Dar nici măcar înainte de păcatul proto-părintelui nostru, Adam, mandatul de stăpîn nu viza autocefalia. Mandatul cultural dat în Genesa trebuia integrat Ordinii Universale instituite de Dumnezeu.

Odată revenind în ciclul alienării din și prin post-modernism, femeia (căci despre ea discutăm) de o anume factură liberală și-a revendicat acest drept ilegitim. E vorba de acea categorie de „vase slabe” (de înger) care atunci cînd vine vorba de avort flutură acest banner în toate piețele disputei „pro choice”.

Ce înseamnă a fi stăpînă pe trup?  Cum definesc acele promotoare ale omuciderii pre-partum conceptul de posesiune?  S-au adus ele, pe ele, în existență ca să revendice o astfel de enormitate? Cum s-a aplicat această infamă pretenție în perioada imediat post-natală, cînd ele (fetițele devenite adulte) erau totalmente dependente de cei din jur (familie, asistenți sociali sau terțe persoane)? În ce măsură dezvoltarea lor (fizică, emoțională, spiritual-intelectuală) a fost rodul exclusiv al strădaniei lor ca să poată justifica acest drept de auto-posesiune? Cum rămînem cu „Sunt stăpînă pe trupul meu!” cînd vine vorba de un accident/incident neprevăzut și care poate lăsa urme tragice, inclusiv moartea? Mai e validă această ipocrită asumare în cazul unor boli incurabile (SIDA, cancer) legate sau nu de trăirea în imoralitate? Adică „Sunt stăpînă pe trupul meu!” doar la plăcere, nu și la ananghie?

Și dacă prin absurd am admite că revendicarea de mai-sus ar fi validă, cu ce drept poate o femeie să intervină (moral și spiritual) asupra unei ființe umane (vii, dar netrecută prin canalul ce leagă cele două lumi) asupra căreia nu are un drept procreativ exclusiv? Ce facem cu „masculul”? Faptul că ei i-a fost conferit acest privilegiu de carrier, îi dă oare dreptul de proprietate? Dar chiar să presupunem că ambii parteneri ar fi de acord în privința avortului, ar fi ei completamente îndrituiți asupra unei asemenea decizii?

Legal în primul rînd (dar nu și exclusiv), simplul fapt că o ființă umană e intrauterin plasată, și că e lipsită de orice șanse de autoapărare, îi dă dreptul unei femei criminale (aici nu includem cazurile medico-legale care ar justifica avortul medico-chirurgical) să purceadă la avort? Dacă aceeași persoană-criminal care  striga pe ulițe „Sunt stăpînă pe trupul meu!”, la doar cîteva minute de la nașterea bebelușului l-ar omorî, ar fi sau nu considerată vinovată de pruncucidere? Adică doar simpla trecere prin canalul cervical să schimbe datele problemei? Nu cumva se frizează absurdul?

Pecuniar privită problema, de  ce eu contribuabilul de rînd, a cărui conștiință nu e liberă cînd vine vorba de avort, să fiu obligat să cotizez pentru plăcerea exclusivă, de o clipă, a unei femei ? Este sau nu statul co-responsabil prin redirecționarea banului meu de această crimă? Păi în acest caz, ce ar fi dacă și noi (cei pro-life) am solicita ajutorul statului pentru diversele noastre hoby-uri? Tenis, șah, mășină la scară, sau mai știu eu ce alte absurdități… 🙂

Cele de mai-sus au fost doar cîteva dintre nedumeririle noastre (ca să folosim un eufemism) pe marginea avortului.

Iată de ce „Sunt stăpînă pe trupul meu!”, ca revendicare, nu e doar utopică, ci și ireverențioasă… 😦

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s