Darul perfect?!?

Chiar și pe vremea comuniștilor „antitei” (căci eu cred că nu există vre-un ateu „pur-sînge”, adică fără nici un dumnezeu) se admitea că luna Decembrie e Luna  Cadourilor.

Că era o adevărată combinație dintre „știință-artă”, sau dacă vreți un adevărat slalom (pentru a apela la o metaforă din sportul hibernal) în a procura un cadou mai acătării, e o cu totul altă problemă. Trebuia strînsă cureaua (financiară, binențeles!) pînă la ultima gaură pentru a face față acestui deziderat. Ce să mai spun că dacă aveai mai mult de unul sau doi copii, și dacă nu doreai să te faci de rușine nici de Niculaș (cum zic ardelenii de Moș Niculae),  dar (mai ales) nici de Crăciun ( pe care păgînii l-au botezat Moș Gerilă- probabil că s-au inspirat din Ion Creangă cu a lui Harap Alb) stressul se amplifica exponențial.

Îmi amintesc cum negociam de Sfîntul Nicolae cu cei din Partida Rromilor (țiganii de pe aceleași vremuri) cînd trebuia să cumpăr șase vărguțe văpsite auriu sau argintiu, cu o mică bentiță din hîrtie roșie creponată  pentru cele șase șăgeți din tolba familiei noastre. Cum încercam să încropesc , învelite în celofan (că pe atunci nu erau la modă micile plăsuțe din hîrtie decorativă), cadourile compuse din: cîte o ciocolată mică-mititică cu rom, o portocală luată cu o mică șpagă (căci atunci nu exista DNA-ul 🙂 ), cîte o banană (cînd ciubucul era gras) și ceva bombonele și caramele mai deosebite. Cadourile nu trebuiau și nici nu puteau să fie prea voluminoase și din alt motiv: mărimea bocănceilor respectiv a cizmulițelor. Unchiul Mișu cum îl știam noi, un mare domn (datorită generozității debordante), era de o consecvență deosebită în a-i cadorisi pe cei șase copii ai noștri. Dar nu numai pe ei, ci și pe părionții lor! 🙂

De Crăciun însă veneau darurile „mai consistente”. Aici, cu soția, făceam „consiliu de familie” și ne strofocam cum să personalizăm cadourile. Că, înafara cadourilor „consumabile și perisabile” , celelalte atenții după un timp oarecare nu mai erau „relevante cultural”, e o cu totul altă dimensiune a poveștii. Trebuie să recunosc că nu întotdeauna am reușit să îi extaziem pe copii noștri în și de  Luna Cadourilor! 😦

La americani, dar bănuiesc că și la alți vorbitori de limba engleză, există o zicere: Christ is the reason of the season! Altfel spus, Christos e motivul/cadoul anotimpului, al sezonului!

Christos cel întrupat la Bethlehem, nu doar sezonier și/sau peren ci etern, e cadoul făcut de Tati tuturor, de pretutindeni, potrivit de minune, personalizat cum nu se poate mai perfect (sic!) care așteaptă să fie primit cu nevăzutele brațe deschise ale omului lăuntric.

Motivul e strigător de simplu: El e Cadoul Perfect!

Ce ne facem însă cînd Perfecțiunea Întruchipată e refuzată? 😦

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s