La cald și realist „We will be protected by God!”

Nu e nevoie ca cineva să urmeze cursuri de jurnalistică pentru a putea relata trăiri legate de instalarea la putere a unui monarh sau președinte.

Așa se face că, la cald și realist, am încercat să-mi exteriorizez simțămintele legate de instalarea la Casa Albă a celui de-al patruzeci și cincilea președinte ale Americii. Nu va fi ceva exhaustiv, dar vor fi ceva impresii pe marginea evenimentului transmis de FOX NEWS.

Pe fundalul unei ploi bacoviene, sau dacă vreți un ardelenism, al unei ploi mocănești, o imensă masă de oameni (2-3 sute de mii, dacă nu greșesc), de un colorit al vestimentației și vîrstei foarte pestriț, a început preludiul ceremoniei. Dincolo de înțesarea cu cei de la „ochiul și timpanul” (că doar ce: numai noi să avem sepepiști?!? 🙂 ), camerele de luat vederi ale televiziunii mai sus-amintite, una ce face destul de des notă aparte de la curentul celorlalte  liberale, ne-au oferit  imagini inedite.

Pe culoarele ce duceau spre tribuna oficială, pe măsură ce importanța invitaților ce aveau să-i ocupe scaunele creștea, am avut ocazia să surprind fețe și fețe. Dincolo de blajina fizionomie a nonagenarului Jimmy Carter și a soției, prin fața camerelor de luat vederi s-au perindat alte trei cupluri de foști președinți cu soțiile lor: Clinton, Bush respectiv Obama. Dintre toți (sau mai exact dintre toate), de departe cea mai sugestivă prin tristețea, resemnarea, revolta și amărăciunea ce se putea citi, a fost fizionomia lui Hillary. Ce gînduri leagte de trecutul, prezentul și viitorul ei i-or fi trecut prin minte nu putem ști. Dar bănuim. 😦 Ce să-i facem ? Nu poți fi cu toate…

După ce responsabilul cu protocolul a făcut introducerea retrospectivă asupra unor momente particulare din istoria precedentelor instalări de președinți, a urmat un prim trio de clerici care, fiecare cu pathosul lui, s-a rugat invocînd Divinitatea. Știu că mulți „humaniști” neo sau arheliberali se vor fi deranjat pe acest subiect. Asta e! Democrația merge-nainte! Un prelat catolic (a cărui nume mi-a scăpat) a (re)citit solemn și cu impact Rugăciunea lui Solomon cu ocazia înaugurării Primului Templu. Încă de la acest moment am (pre)simțit un oarecare atipism. A urmat un al doilea rugător care practic a invocat un pasaj foarte inspirat ales, cel din Predica de pe Munte, mai exact din Matei 5:1-16. Aluzie făcînd la provocarea Americii de-a fi o Cetate morală așezată pe un munte. Chiar dacă nu o am „la inimă” (datorită traseismului ei marital- 4 mariaje), Paula White și-a citit ruga prin care recunoștea că toate vin de la Dumnezeu, după care a citat din Prov.21:1

După ce un cor din Missouru a cîntat „Now we belong”, un cîntec ce făcea trimitere la spiritul care i-a animat pe primii emigranți, unul de acceptare, de solidaritate și recunoștință.

A urmat un invitat din New York (numele mai puțin importă) care s-a scăldat în superlative. Dar nimic aluziv la Providență. Cel puțin dacă amintea că însăși alegerea lui Trump, una contrară tuturor previziunilor și manipulărilor, se încadrează în categoria „exceptional”.

Pence, vice președintele, a urmat să depună jurământul de credință față de Constituție și popor. După care un cor restrîns al renumitului Mormon Tabernacle Choir, prezent pentru a șaptea oară la instalarea unui președinte american, a intonat „America the Beautiful”, imn al cărui lait-motiv („America! America!”) , la final suna:

America! America!                                                                                                                                May God thy gold refine
Till all

După, i-a venit rîndul lui Donald T. să rostească jurămîntul. Imediat după și-a ținut discursul inaugural, Trump a avut tăria să-i (e)stimeze pe toți americanii ca fiind magnifici. Dincolo de nota distinct protocolară și populistă (căci nu-i așa; nu se putea dezminți!?!), noul președinte a repetat în esență toate ideile promovate în campanie. Ceva în genul „Bla-bla-bla…”, tipar caracteristic pretutindeni. Urmează să observăm cu mare „băgare de seamă” (vorbă dragă lui Marcu Nechifor) în ce proporție multiplele fronturi deschise pe durata cursei prezidențiale vor fi și închise, adică vor fi împlinite. Cel puțin un semnal vizibil a fost dat chiar de a doua zi cînd de pe site-ul președenției a fost ștearsă „fereastra” rezervată LGBT-ilor. Sperăm să urmeze și alte reveniri la normalitate în viața cotidiană a școlilor, restaurantelor și multor alte locuri publice.

Revenind la discurs trebuie neapărat remarcat un accent: cel pus pe protecție. De două ori a repetat „We will be protected, we will be protected by...” (amintindu-i pe cei ce poartă diverse uniforme și grade), pentru ca a treia oară să rostească răspicat „WE WILL BE PROTECTED BY GOD!”. Pentru că aceasta e realitatea… După ce ne-a reamintit de versurile Psalmului 133:1 parafrazîndu-le prin „Ce bine și plăcut este ca oamenii să locuiască împreună în pace” (aluzie vădită la demonstrațiile împotriva lui care sunt mai mult decît străvezii), Trump a încheiat cu o triplă binecuvîntare:

„God bless you!                                                                                                                                                                                  God bless America!                                                                                                                                                                          God bless America!

Finalul a aparținut tot rugăciunii făcute de un rabin, un evanghelic și un catolic. Rabinul a (re)citat psalmul-rugăciune 137, după care a urmat Franklin Graham. Parcă s-au vorbit toți cei care s-au rugat în a alege texte biblice drept rugăciuni. Frumos! Biblic! Trans-denominațional! Graham a citat din 1 Tim. 2:1-6 pentru a încheia cu 1 Timotei 1:17:

„A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.

I-a urmat un prelat catolic, după care proaspătul instalat la Casa Albă a salutat mulțimile.

Aminteam mai sus de prima măsură luată de Trump vis-a-vis de desfințarea site-ului pentru sodomiți, lesbiene, transexuali și alte aberante orientări sexuale. Tot în cursul zilei ce i-a urmat inaugurării, era sîmbătă, Trump și Pence au asistat la un serviciu religios care a inclus un mesaj din partea reverendului R. Jeffress. Pentru a doua oară pastorul de Texas i-a reamintit proaspătului uns al Americii cîteva principii ce se desprind din cartea Neemia. Cel mai important ar fi, în opinia pastorului, ca președintele să fie atent la falșii colaboratori (gen Tobia) în tot demersul de reconstrucție al unității atît de profund zdruncinate a națiunii americane.

Iată cel puțin un motiv suplimentar de apel la rugăciune!

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s