Cînd nu merge, nu merge! Nici chiar cu îmbătarea…

Recursul la metode machiavelice pentru cîștigarea unor avantaje trecătoare, e de cînd lumea. Și îmbătarea e una dintre notoriile tertipuri .

Pe cînd țara (Israel) fierbea (în război împotriva Amoniților), baba (David) se pieptăna (la instincte).

Din arhicunoscuta poveste de amor ilegitim a cărei erou principal (și negativ) a fost David, omul după inima lui Dumnezeu (interesantă grilă are Dumnezeu!) aș dori să mă refer la tandemul David -Urie Hetitul.

În mod direct, prea multe detalii nu știm despre el și preafrumoasa lui nevastă. Doar că Urie, ca fecior, s-a orientat bine în teren. Probabil că pe lîngă vitejia lui, mai era dăruit și cu un look aparte. Mă gîndesc că Bathșeba nu a zis „DA!” cu ochii închiși cînd a mers după el. Pe de altă parte nu știu ca Scripturile să ne relateze că ar fi avut copii. S-ar putea toțuși să greșesc dacă mă gîndesc bine la vorbirea alegorică la care apelează proorocul Natan cînd îl mustră pe David. Părerea mea e că era stearpă, așa cum multe și renumite și frumoase neveste din vechime aveau „pîntecele închis”. Părerea mea! 🙂

După ce episodul amoros extraconjugal s-a consumat, apare scenarita. Plăsmuirea diabolică începea să prindă contur. Și părea să aibă succes, dacă… Dacă ce?!? Dacă Dumnezeu nu ar fi lucrat prin și în Urie pentru David. Toată sceneta dintre David și Urie e pentru primul! Pe lîngă trăsăturile mai sus menționate despre Urie, din dialogul cu David deducem că primul avea și caracter, nu doar frumusețe și o frumoasă moștenire. Că ce altceva este o nevastă beauty  dacă nu o moștenire frumosă de la Domnul?!? Mai ales cînd ea, moștenirea, se capătă prin sorți. 🙂

Interesant e că nu Ioab, generalul care era cel mai îndrituit să îl lase în permisie pe Urie, ci David îi trimite o depeșă generalului să-l învoiască pe bărbatul lui Bathșeba. Ioab e o victimă colaterală. Ciudat e și faptul că genialul general nu se prinde de tric! Zis și făcut. Urie e lăsat temporar la vatră. Alt aspect plin de tîlc e faptul că David i-a dat ordin lui Ioab să-l trimită pe Urie la el, la David, la palat, și nu acasă direct la nevastă. Ce s-ar fi întîmplat dacă Urie ar fi mers direct acasă la el? Să deducem că Duhul Domnul a aprins beculețul roșu în conștiința lui Urie cînd s-a văzut chemat de regele David? Să-i fi spus ceva de genul:„Fii atent, fii cu ochi-n patru că ceva nu e în regulă!”?

Șmecherașul nostru de rege începe cu generalități, cu un fel de periaj, în preambulul dialogului cu Urie. După ce îl întreabă verzi și uscate despre Ioab și război, David vrea să spele putina adulterului cu Urie. Numai că nu îi merge.

Nu îi merge din prima cu tot cadoul pe care îl dă . E prima momire. Cam ieftină pentru unul de talia lui David. Ce a vrut de fapt cu aceasta? Să-i sucească mintea vigilentă a lui Urie? Păi o conștiință cu adevărat trează nu se corupe prin chilipiruri. Vorba parafrazată a lui Trăian Dorz: nimic nu e mai greu ca focul unei conștiințe încărcate! Urie începe să dea dovadă de o încăpățînare pozitivă asemănătoare pe undeva cu cea a măgăriței lui Balaam. Urie, nu și nu!

După ce David îl interoghează pe Urie într-un mod alambicat (un amestec de amenințare și reproș fin) după primul refuz de-a merge la nevastă-sa, acesta din urmă i se adresează direct, personal și deosebit de penetrant conștiinței împăratului David. „Chivotul și Israel și Iuda locuiesc în corturi, domnul meu Ioab și slujitorii domnului meu sînt tăbărîți în cîmp, și eu să intru în casă să mănînc și să beau și să mă culc cu nevastă-mea!” au sunat ca o goarnă asurzitoare în urechile lui David. Să remarcăm conținutul și ordinea acțiunilor pe care om om neduhovnicesc le-ar fi făcut dacă nu era ca Urie. Păcat de David! La toate aceste cuvinte și acțiuni trebuia să se fi gîndit el înainte de a păcătui. A avut urechi, dar nu a auzit… 😦

Dovada e a doua lui tentativă de mascare a păcatului. Ca și cum păcatele de pînă acum nu ar fi fost suficiente pentru ca el să cadă prăbușit sub povara conștiinței, David își duce planul diabolic mai departe, escaladînd spirala păcatelor conștiente. O mai face și pe asta: îl îmbată criță pe Urie! Dacă am contabilizat bine avalanșa de păcate comise de David pînă la acest punct,îmbătarea este al șaselea.

Ce și-o fi zis împăratul, asemenea lui Balac? Cred că acum îmi va reuși! Schimb tactica. Dar nici poveste! Asta pentru că atunci cînd Dumnezeu lucrează, nici măcar alcoholul nu-I poate sta împotrivă.

Văzînd că nici cum nu merge, David pare să se lase bătut. Apelează la ultima și cea mai gravă imoralitate. Atentează la viața nesupusului, încăpățînatului și „neinspiratului” Urie. Îl trimite înapoi pe linia întîi a frontului. E culmea, e piscul decăderii acest simulacru. Admirabilul nostru erou Urie moare aparent banal. Aparent doar, pentru că în realitate regizorul era dușmanul lui de moarte:David.

Păcat, mare păcat de această primă mare eclipsă din viața lui David: „pofta ochilor”. Că de a două, „lăudăroșia vieții” (prin numărătoarea poporului), nu mai amintim…

250px-david_by_michelangelo_jbu0001

Regele David- de Michelangelo

-sursa:Google-

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Cînd nu merge, nu merge! Nici chiar cu îmbătarea…

    1. Nu știu exact care a fost rațiunea scultorului. Dar cert e un lucru: că la final David a fost tăiat împrejur. Cu siguranță în sufletul lui! Și cred că asta importă!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s