Despre bizareria unei relații

În viață. fie în privat fie în public, se mai întîmplă să nu știi cine e șeful, cine e subalternul. Și asta nu e bine de loc! 🙂

Așa se face că relația dintre un unchi devenit rege și un nepot devenint general în armata unchiului, a scîrțîit pe ici pe colo în părțile esențiale. Despre David și Ioab e vorba!

Evreilor nu le-a priit cu Teocrația. Așa că zis și făcut: au cerut un rege. Chestia n-a fost pusă în mod instant de către Israel pe agenda lui Samuel. Cu ceva anișori buni înainte, marele Moise (primul mare prooroc) a prevestit scenariul cu regele și poporul.

După acolada numită Saul (un împărat provenit din Beniamin), una care nici cum nu se încadra în binecuvîntarea profetică dată de Israel celor doisprezece patriarhi (Iuda, de departe avea să fie capul), apare pe scenă David după o perioadă foarte zbuciumată petrecută în culise.

Viața lui tumultoasă nu s-a încheiat odată cu moartea lui Saul și înscăunarea lui pe tron, așa cum omenește (dar nu și dumnezeiește) ne-am fi așteptat. Lăsăm deoparte pofta ochilor (față de Bathșeba)  respectiv lăudăroșia vieții (prin numărătoarea poporului) și trecem la relația David -Ioab.

Pe lîngă ceilalți șase frați mai mari, David a avut și o soră: Țeruia. Trei dintre fii acesteia au făcut parte din elita militară a lui David. Năvalnici foc, nepoții lui David nu s-au dezmințit. Aș îndrăznii să îi botez cu „Fii tunetului”, dar nu o fac pentru a nu „confuza” pe cineva. Oricum am privi, Ioab era cel mai impetuos. Un astfel de temperament alături de David nu putea decît să contrasteze.

Două episoade din dubla relație David-Ioab, cea de unchi nepot respectiv suzeran-subaltern, mi-au reținut atenția.

După ce proorocia lui Natan la adresa lui David (post Bathșeba) a prins contur (vezi răscoala respectiv violarea concubinelor lui David de către chipeșul lui fiu Absalom) se întîmplă ceva ciudat, neomenesc. Normal ar fi fost ca la moartea fiului rebel David să fie cel puțin indiferent, dacă nu chiar bucuros că a scăpat de pacostea numită Absalom. Dar cum în majoritatea cazurilor David a procedat dumnezeiște, el îl plînge sincer și cu amar pe defunctul fiu. Că David a fost genuin în lamentația lui, o spune autorul cărții 2 Samuel 18 și 19 prin repetarea de două ori a perifrazei „Fiul meu Absalom! Absalom fiul meu, fiul meu!”. Sublim, înălțător acest bocet sincer. Nimeni nu se putea îndoi de sinceritatea și dragostea lui David pentru dușmanii lui, asemenea multor alte ocazii. La jalea împăratului, Ioab răspunde foarte brutal. Vezi 2 Samuel 19:5-7. Drept urmare, mai mult ca probabil datorită fricii, David se conformează ordinului dat de nepot. Și uite așa nepotul ajunge să comande unchiului!

A doua ipostază e cea legată de numărătoarea poporului. La capăt de călătorie, pe creasta gloriei, nimic nu-i mai lipsea împăratului David. La fel ca și înainte de episodul Bathșeba cînd era bine-mersi. Ăsta e pericolul cînd cuiva îi merge prea bine! 🙂 😦 Nimic nu-l împingea de la spate pe David să facă recensămîntul oștirii. Oricum era mare: un milion trei sute de mii de soldați! Imens pentru o nație de mărimea Israelului. Era clar că era mîna lui Dumezeu aici. Ce i-o fi trebuit lui David să se fudulească la bătrînețe după ce o viață întreagă a umblat smerit cu Dumnezeu, nu știm. Cert e un lucru: căile Domnului sunt încurcate, la prima citire. Spun asta prin prisma lui 2 Samuel 24:1. La fudulia lui David Dumnezeu răspunde prin, ghici cine?!? Prin nepot! Ioab, care pare să schimbe foarte rapid registele comportamentale (vezi complicitatea tacită la păcătuirea unchiului lui cu nevasta lui Urie Hetitul respectiv împingerea de la spate a regelui David cu ocazia mai sus menționată) acum ne apare ca un factor frenator la păcătul mîndriei lui David. Și ca să arate în mod neînțelept cine e șeful, regele apasă pe pedala încăpățînării pînă la maxim. Ioab devenit între timp generalul submisiv, nu comentează în front. Execută ordinul întocmai și la timp. Ce rapid se schimbă rolurile!

Despre acest joc bizar, despre această relație inversată pe alocuri, ar mai fi multe de spus.

Cert e că în viață, uneori și anormal, lucrurile nu se întîmplă cum ar trebuie… 😦

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s