Rolul (nefast al) adună(tu)rii

Eram la liceu în vremea în care se instituise „Clauza națiunii celei mai favorizate”de către SUA în raport cu țările comuniste, una în care pocăiții persecutați de comuniști primeau mai repede viza de emigrare în SUA, vreme în care un fost coleg a venit la mine. Dar nu pentru orice, ci pentru a-i pune pile la pocăiți și la americani să primească mai repede viză. Era acea aplecare, acea credință neverbalizată a omului secular că dacă în vremuri de restriște se alipește de „poporașul Domnului” o va duce (mai) bine. 🙂

Pe fundalul acestui preambul trebuie să constatăm că ceva tragic se întîmplă cu memoria și voința umană: ambele sunt scurte. Uneori extrem de scurte. Acest parcurs sinistru îl vedem la o categorie anume de oameni pe care Moise o descrie diferit în două contexte neasemenea.

În urgența clipei generată de exodul evreilor din Egipt, la cei cîteva sute de mii bune de evrei s-au atașat și „oameni de tot soiul”. Aceștia din urmă au vrut să prindă ultimul tren al salvării lor. Alături de israeliți au încăput și ei în „corabia mîntuitoare”. Cu toată graba, au reușit să ia cu ei și turme de oi și boi. Nu se știe exact la ce bun, dar probabil le-au folosit drept hrană. Sau poate chiar și pentru ceea ce mai tîrziu aveau să fie suportul pentru jertfe.

Acești „oameni de tot soiul”, de la statutul de atașați , după ceva vreme au trecut la cel de incitatori, de instigatori. S-au săturat, le-a venit lehamite (vorbă dragă lui Octavian Paler) de atîta mană providențială. Au vrut diversitate în neascultare amestecată cu nostalgie. Odată cu această schimbare necuviincioasă de paradigmă, Moise e forțat să le schimbe eticheta din indefinitul „oameni de tot soiul”, în cea de „adunătură de oameni”.

De departe acest „adunătură” transmite un sens peiorativ. Nu doar că grupul în discuție a fost unul amorf, sau mai exact polimorf, dar el a preluat inițiativa unei nemulțumiri. Și cum puțin aluat strică toată plămădeala, iată că plictisul acestui segment de norod ieșit din sclavie îi contaminează și pe evrei. Virajul de la „plicticoasa” mană la un meniu mai diversificat (pește, castraveți, lebeniță și/sau pepeni galbeni, praz, ceapă și usturoi), mai ales că era și pe gratis, s-a făcut foarte rapid. Această turnură de la ascultare și mulțumire la regrete și nemulțumire avea să-i coste pe evrei amarnic. Nostalgia după trecut, fie el și unul ingrat, e o boală grea și actuală. Așa și cu această „adunătură” care i-a virusat pe evrei cu nemulțumirea.

Nu e cazul și cadrul pentru elaborarea acestui episod din tumultoasa istorie a Israelului hoinar prin pustie. Accentul e pe prezența și rolul acestei „adunături”.

În contextul ecclesial evanghelic actual, și avînd în vedere exemplul cu colegul de liceu din preambul, se pune întrebarea: în ce proporție bisericile actuale sunt împînzite de „adunături”? Dar nu numai atît, în ce măsură ele dictează viziunea, metoda și resursele care guvernează viața Bisericii?

Funcție de seriozitatea și determinarea cu care se va aborda acest aspect, funcție de aceasta viitorul Bisericii va suna mai bine sau dimpotrivă… 😦

Anunțuri

3 gânduri despre „Rolul (nefast al) adună(tu)rii

  1. ”…viitorul Bisericii…”
    Cât de lung vezi acest viitor?
    Răpirea este foarte aproape.
    Așteptarea unui viitor formează gândul și conturează conduita mai bine decât analizarea unui trecut.
    Dacă aștepți arătarea Domnului acestă așteptare îți va fi un magnet al minții mai bun și mai concret decât trecutul care, iată, e plin de elemente care așteaptă focul, elemente rele amestecate și cu lucrări bune.
    Interesantă această comparație: adunare/adunătură, poartă în ea parcă nostalgia după comunitatea perfectă, după granițe fixe al ”Ierusalimului„.
    Cred că atunci când o comunitate (adunare) abdică de la planul la care a fost chemată, în cazul Bisericii, de la proclamarea Evangheliei de către ”unu-fiecare”, chiar Dumnezeu în înțelepciunea Lui permite infuzarea ei cu minciuna la care comunitatea s-a raliat.
    Vedem exemple numeroase în Vechiul Testament când poporul ales ”a adaptat” standardul cerut de Dumnezeu pentru ”a fi ca” și ”a plăcea la” popoarele din jur.
    Culmea este că la adună(tur)ile la care faci dumneata referire (mediul evanghelic) tocmai șefii (im)puși nu după criterii biblice au dat tonul trădării.
    Ca să rămân în tonul dumitale retoric și scormonitor: nu cumva tocmai această abatere și-a primit o dreaptă pedeapsă?
    Pastorii care au fost puși după capacitatea de descurcăreală cu autoritățile (un fel de Iude ale veacului 20) au fost priviți ca Hristoși, iar frații care au rămas verticali și au fost eliminați din ”sistem” au fost priviți ca Iude.
    Nu trebuia pedepsită această cumpănă strâmbă?
    E păcat-pedeapsă, nu păcat-cauză, e păcatul pentru care nu te rogi:
    https://vesteabuna.wordpress.com/2013/03/14/pacatul-care-duce-la-moarte/

    O zi luminoasă!

    1. Un lucru aș dori să-mi clarific, dincolo de desele trimiteri la blogul tău:
      Cînd folosești persoana a doua singular, la cine te referi în mod express?
      Asta ca să nu greșesc prin răstălmăcire. 🙂

  2. Scuză te rog felul meu confuz.
    Fraza:” Dacă aștepți arătarea Domnului acestă așteptare îți va fi un magnet al minții mai bun și mai concret decât trecutul care, iată, e plin de elemente care așteaptă focul, elemente rele amestecate și cu lucrări bune” am scris-o gândindu-mă nu la tine special, ci mai mult în general.
    Restul ce e la pers. II-a sing. e pentru tine.
    Cât privește cât de des fac trimiteri la blogul meu pe blog la tine, am verificat, mult mai rar decât am făcut trimiteri la blogul tău pe blog la mine, poți verifica.
    Nu duc lipsă de trafic și nu mă încântă numerele.
    Îi cunosc pe o bună parte din cei ce-mi citesc blogul și aș putea spune când scriu, că LE scriu.
    Am fost foarte prins cu excursia în Israel și și acum încă nu mi-am rărit agenda, s-au adunat, așa că numai de scris fără sens n-am timp.
    Dar îți citesc postările (aproape toate) și unele din ele ”mă agață” și-mi vine să-ți răspund.
    Dau link spre blog la mine ca să nu mă repet.
    o zi frumoasă

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s