În loc de epilog la „Pentru Numele lui Dumnezeu: Papagalul a ajuns simpatizat de Vindecătoru !”

Nu pun la socoteală înjurăturile (fie ele și în formă voalată) pe care le primesc aproape constant de la băieții „ochiul și timpanul” sau comentarile diversioniste după fiecare articol mai deochiat ca și cel menționat în titlul de mai-sus.

O astfel de tratare mi-am asumat-o încă din start, atunci cînd aminteam de inevitabilitatea confruntării cu icebergul de pe oceanul blogosferic. Am fost profet! 🙂

Dar să ajung să constat că unii pe care i-am considerat de aceeași parte a baricadei cu mine și cu mulți alții au trecut pe sub barieră de cealaltă parte, sincer să fiu nu m-am gîndit. 😦

Recent am primit un comentariu de la Vindecătoru, alias Răzvan Cristian Stoica, pe marginea ultimelor articole. Acum, acel comentariu vreau să-l postez aici pentru a putea fi mai vizibil și pentru a lăsa subiectivismul meu deoparte respectiv pentru a face loc interpretărilor tuturor prietenilor noștri comuni: Marinel B., Nicolae R., Lia, Rodica, Lidia, Mitică și încă mulți, mulți alții.

Iată comentariul:

Dragul meu Barthimeu, i-am cerut prietenia, pe facebook, pastorului de la Providența, în ziua în care am scris postarea. Omul nu mi-a răspuns. E dreptul lui să facă ce vrea, dar eu am încercat.
Am vrut să-l întreb, pe mesagerie, de ce a luat hotărârea aceea, care mi s-a părut provocatoare și greu de gestionat, fiind vorba de Alin Cristea, om nu mare de stat, dar degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat, ca să vorbim după… Ureche. 🙂
Când am spus că nu e înregimentat, m-am gândit la unii jurnaliști de pe la noi, care sunt plătiți de unii sau de alții. Or, Alin Cristea face jurnalism, dacă vrei, într-un sens mai larg, dând cu bâta în dreapta și în stânga, pe gratis, lăudând pe unul și că(l)când pe altul, după o grilă proprie, invocând lupta de idei și nu atacul la persoană, deși, pentru mine, cel puțin, lucrurile nu stau chiar așa.
După ce facebook-ul a devenit o ”față” a noastră, într-un sens mai larg, m-am gândit să fac un exercițiu, să văd cum aș putea să-l prezint pe Alin Cristea unor prieteni care nu au timp să citească sute de pagini despre el și incidentul respectiv. Să-l privesc cu un ochi proaspăt, complet detașat de trecut. Am scris un text sec, zic eu, de câteva rânduri, fără să mă implic sentimental în poveste.
Optica mea a rămas aceeași, referitor la Iosif Țon. Am aruncat din bibliotecă toate cărțile pe care le cumpărasem (și citisem) de-a lungul anilor, scrise de el. N-am mai făcut asta cu nimeni, deși, te rog să mă crezi, am o bibliotecă frumușică, cu autori laici pe care îi detest mai mult decât pe Țon.”

Expresia „Dragul meu...” îmi readuce aminte de originatorul acestei sintagme devenite de acum celebre… Nu cred că Răzvan a avut in inimă și minte aceeași conotație ca și autorul zicerii.

Las deoparte percepția mea despre unii pași făcuți de Cristian enumerați mai sus, și întreb: unde este revolta lui Răzvan față de limbajul suburban la care s-a pretat, se pretează și sunt semne că se va mai preta Alin Cristea? Să fi trecut cu vederea peste acest strident aspect al caracterului lui Alin Cristea? Poate fi el estompat de condiția lui social-financiară sau de producția editorială? Ce dă surplusul de valoare unui blogger: cantitatea producției sau calitatea ei ce izvorăște din caracterul lui? Eu nu cred, asemenea lui Adrian Papahagi, că trebuie să circumstanțiem grobianismul caracterologic al unora prin prisma performanțelor lor academice.

Cîtă vreme „prisosul inimii” e veninos, mizer, nu avem ce discuta!

Aici pun punct amărăciunii mele… 🙂

Anunțuri

6 gânduri despre „În loc de epilog la „Pentru Numele lui Dumnezeu: Papagalul a ajuns simpatizat de Vindecătoru !”

  1. Salutari sfinte, pace si multa binecuvantare!
    Fratele meu Bartimeu, ma bucur ca n-ati obosit in aceasta lupta, desi se pare ca ati ramas singur. Eu m-am retras la ale mele, ca sunt multe, grele, iar eu am albit la tample. In situatia prezentata aici, eu cred ca dezamagirea fratelui meu Rasvan in legatura cu starea de fapt a bisericii este atat de mare, incat „papagalul” a ajuns o pasare zburlita care isi cauta cu disperare colivia. In principiu, Biserica nu trebuie sa inchida usa nici chiar lui AC, daca vine cu cainta si pocainta. Cat despre AC, tinand cont de mersurile vremurilor, eu cred ca el are pe cineva din umbra care-l inspira.

    1. Mulțumesc Lidia pentru urările de încurajare! Sincer!
      Eu nu m-am retras încă, deși căruntețele nici pe mine nu mă ocolesc. Și nici decepțiile, pe ici pe colo.
      Cazul AC are două aspecte:

      Primul: ce n-am înțeles eu a fost simpatia ce și-a exprimat-o fățiș Răzvan față de cel ce cu regularitate l-a mitraliat cu tot felul de invective. Simpatia lui e împotriva firii! Prin aceasta, delimitările mai că s-au șters. Și e grav! Cel puțin din perspectiva mea…

      Al doilea: oricine are dreptul la asociere, la apartenență ecclesială. Dar nu necondiționat. Pocăința sinceră, durabilă, concretă e una dintre cerințe. Dar cum lesne se poate observa, papgalului îi e străină complet o astfel de experiență.

      Da, agreez cu ideea că AC e „păpușit” de cineva obscur… 😦

      1. „simpatia ce și-a exprimat-o fățiș Răzvan față de cel ce cu regularitate l-a mitraliat cu tot felul de invective.” – a ierta pe cel ce te huleste e Dumnezeieste. Poate fratele nostru Rasvan a iertat si a trecut la implinirea Romani 12: „dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.”
        Mie personal, mi-e mila de acest personaj AC. Insa parerea mea este, ca munca lui de bloger nu vine dintr-o pornire sincere si curata de slujire a Sfantului Dumnezeu.

      2. Lidia, în primul rînd scuze pentru întîrzierea cu care revin! Motive obiective (90%) m-au împiedicat să dau approve respectiv să răspund.

        Din cîte înțeleg eu Scripturile pe marginea subiectului numit IERTARE, eu nu pot și nu trebuie să cer iertare cuiva dacă nu simt nevoia ei. Cîtă vreme personajul AC este imperturbabil în jigniri și nu simte nevoia iertării, nu cred că Răzvan era obligat de Scripturi să empatizeze cu papagalul.

        Căci îmi pun o întrebare cel puțin: de ce tocmai acum?

        Părerea mea e că Vindecătoru acționează uneori precipitat și emoțional. Asta s-a întîmplat și cu mine de cel puțin două ori. Odată cînd m-a etichetat că bat cîmpii (pe marginea cazului pastorului informator T.I.- atenție nu Ț.I.!!!). O a doua, cu nepublicarea unei replici relativ recente a mele pe marginea blocării accesului lui AC în perimetrul Bisericii Providența din Oradea. Eu niciodată nu i-am blocat vre-un comentariu lui Răzvan, chiar dacă nu am fost de acord cu el. Dar el, da!

        Ce să înțeleg atunci?

        Și dacă tot invoci textul din Romani 12, tare sunt curios dacă în condițiile socio-financiare ale lui AC, Răzvan îl sponsorizează. Dacă unui puturos de bărbat, care e chemat de Sciptură să muncească ca să se întrețină, Vindecătoru crede să-i facă donații de 49 usd sau euro, e problema lui. Nu cred că Domnul l-a chemat pe acest personaj insalubru să scie pe bloguri înjurături, jigniri și multe altele. Sau poate un alt domn, nu Domnul tău, al meu și al multor altora, l-a angajat la treaba pe care o face.

        În concluzie dragă soră Lidia: decepția mea rămîne!
        Domnul și timpul le va clarifica pe toate!

        P.S.
        Lidia, revin cu o rectificare urgent de necesară, mai ales după ce azi am revizitat blogul lui Răzvan. Azi, 6 August 2017 am realizat că după mai multe zile de nepublicare (și probabil după articolul „Moderare misterioasă” ) comentariul de care aminteam a fost totuși publicat.
        Așa că te rog citește tot comentariul meu de mai sus prin lentila acestei ultime „noutăți”.

  2. Slava sa fie toata a Domnului! Ma bucur pentru vestea buna de la sfarsit! Amandoi sunteti pentru mine frati in credinta si rugaciunile sunt inaltate pentru amandoi! Ma bucur ca va straduiti sa luptati fiecare pe frontul incredintat! Domnul sa va umple cu puterea Duhului Sfant ca sa ramaneti statornici si puternici, pana in ziua Intalnirii! Totusi, eu ma rog si pentru acest AC, desi nici pe el nu-l cunosc personal. Daca AC va avea puterea sa-si ceara iertare tuturor celor ce i-a jignit , nu stiu. Dar daca o va face, va avea de castigat prieteni adevarati aici si iertarea Domnului Dumnezeu. Multumesc pentru atentia acordata si pentru raspuns. Domnul Dumnezeu sa fie cu voi in toate zilele vietii voastre!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s