A fi sau a nu fi… DESCULȚ

Clasica sintagmă „șeicspiriană”  poate fi aplicată și la DESCULȚ deoarece are de a face cu esența (de a fi) și nu cu aparența de a face pe DESCULȚul.

Cineva spunea că o metaforă bine aleasă face mai mult decît o sută de cuvinte. Și DESCULȚ a fost plastic și oportun aleasă ca emblemă. De la acest punct mai la vale, în mod exclusiv, conotația acestui DESCULȚ este una strict spirituală, nicidecum ceremonială, festivistă. În mod deliberat și constant va apărea mai jos DESCULȚ și nu DESCULȚi, deoarece întotdeauna suma singularităților face adunarea DESCULȚilor. Altfel spus, eu trebuie să fiu DESCULȚ pentru a mă bucura de sărbătoarea DESCULȚilor.

Ce înseamnă să fi DESCULȚ în raport cu Divinitatea? Și în antiteză, ce nu înseamnă a fi DESCULȚ în relație cu Dumnezeirea? Ce face diferența între a fi (ca mod de viață) un DESCULȚ și a face (sporadic, pentru două sau trei zile pe an) pe DESCULȚul? Care sunt prejudecățile (interioare) sau barierele (dinafară) în calea devenirii unui DESCULȚ veritabil? Ce implică o încrîncenare pe poziția de a fi neDESCULȚ? De ce de departe e mult mai important a fi DESCULȚ decît a face (pe) DESCULȚul? Ce implicații (lăuntrice, personale, dar și în alții) pot decurge cînd eu, tu, el, ea vom fi DESCULȚi?

Iată doar cîteva din evantaiul de interogații pe care e de dorit să ni le punem pe marginea stării de a fi DESCULȚ! Explorarea tuturor frămîntărilor de mai sus, dar nu numai, reclamă prea mult timp pentru a putea fi dusă la capăt pe parcursul scurt al acestei meditații. De aceea să ne focalizăm doar pe cîteva.

Ce se întîmplă în plan spiritual cînd nu sunt DESCULȚ? Dacă încălțămintea firii mele este una cu carîmbul înalt, foarte înalt și foarte mulat, și dacă pe deasupra mai am și ștrimfi care-mi încălzesc natura pămîntească, atunci duhoarea crește într-atît încît nimeni nu va dori să stea în preajma-mi. Dacă am o încălțăminte elevată prin/de tocurile mîndriei, ale aroganței, și nu mă DESCALȚ de ea, voi fi inabordabil datorită înălțării eului.

Dincolo de barierele lăuntrice există și obstacole externe care mă pot stînjeni în a fi DESCULȚ. Tradiția, legalismul, formalismul și/sau nominalismul creștin mai mereu vor bloca spontaneitatea, creativitatea, călăuzirea instant a Duhului spre a fi un DESCULȚ.

Un exemplu biblic clasic a unui neDESCULȚ îl regăsim în Petru. Două ipostaze din viața acestui stîlp al Bisericii Primare fac dovada unei rezistențe la a fi DESCULȚ. Prima e legată de celebrarea Cinei Domnului, cînd cu spălarea picioarelor. „Tu să-mi speli mie picioarele?” este eticheta clasică a unei suficiențe sau smerenii greșit înțelese. Petru nu a înțeles că pentru a fi îmbăiat  complet (spiritual vorbind) trebuie să fi DESCULȚ.  Nu poți să te îmbăiezi dezbrăcat dar cu cizmele în picioare. Altfel ridicolul este evident!Era ceva lăuntric care l-a împiedicat din prima pe Petru să fie DESCULȚ.

O a doua ipostază e cea în care Domnul îi întinde legalistului flămînd din Chifa o față de masă atipică. Detaliul care face diferența, care scoate în relief bariera legalistă din Petru e „o față mare de masă” respectiv spurcăciunile adăpostite de acel cearceaf. Ca și la Cină, și aici Petru avea o preconcepție despre ce înseamnă a fi DESCULȚ sau nu, despre ce e curat sau necurat. Interesant sau nu, dar ambele ipostaze au drept numitor comun curăția.

Adevărata intimitate cu Divinitatea reclamă debarasare nu doar de praful lumii acesteia, dar și de (sau mai ales) de natura noastră firească, pămîntească. Paradigma descălțării, dezbrăcării spirituale pînă la nuditate în relație cu Dumnezeirea e gnomonică.

Altfel totul e un fiasco!

Anunțuri

2 gânduri despre „A fi sau a nu fi… DESCULȚ

  1. Multumesc pt acest post. Sunt un intim al acestei miscari. Anul acesta n-am putut participa dar anul trecut am participat la 2 (cite-odata sunt 2 pe an). Ideologia descultilor este in evolutie; cu voie sau fara voie ati adaugat la ea pt ca frumosul pasaj despre descult spirital si exemplele lui Petru extind -cred- filozofia acestei miscari. Exista o literatura a „descult”-ilor publicata, interesanta si importanta, gasesc eu. Descultii se vor o experienta si nu un festival sau show din cauza asta ce inseamna a fi descult trebuie experimentat. ASta nu inseamna ca formalizarea intelegerii starii de „descult” n-ar fi important. Citeva date de anul acesta; ziua de duminica s-a transmis direct pe Crredo TV cu 10 mii vizionari (mai ales din Europa). Desi „duminica’ nu reprezinta tipicul descult, ea impaca inchinarea traditional baptista cu invatatura „descult”. … Iar cind multi au plecat, au mai ramas citeva sute duminica seara pt inca 3 ore de cintare/inchinare. Iar intr-una dintre pauze, un grup mai mic s-a adunat intr-o incapere continuind inchinarea/cintarea pe parcursul pauzei oficiale. La urma urmei, duhul conteaza si nu faptul ca cineva ne da sau nu un cadru oficial.

    1. Dorule mulțumesc pentru aprecieri și completări!
      Dorule: mai am un singur DOR! 🙂
      Să încerci șă atașezi și poza cît mai recentă a matale!
      Asta de dragul consecvenței cu principiul blogului.Căci altfel voi fi acuzat de discriminare pozitivă! 🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s