Adevărat, dar incomplet

Atunci cînd dorim să purcedem la evaluarea unei realități, a unui eveniment sau fenomen, trebuie să ne alegem un reper, un standard, o referință față de care să raportăm întreg demersul nostru. Cu cît punctul zero, de referință, de la care pornim analiza e mai stabil, mai perfect (sic!), cu atît șansele unei concluzii și decizii înțelepte sunt mai mari.

A fost odată un tip foarte smart din mai multe puncte de vedere. Era frumos, era bogat, era cuceritor dar mai ales era brici de înțelept. Atît de renumit ajunsese prin înțelepciune că a venit să se îmbogățească din tezaurul înțelepciunii lui pînă și o femeie de rang înalt, o crăiasă. Asta ca să nu mai amintim de uimirea concetățenilor lui.

Dar acest personaj „s-a întîmplat” (vorba vine, că de fapt și-a făcut-o cu mîna lui) să cadă într-un pesimism depresiv (sic!) frate cu suicidul. Înaintea ochilor lui totul era de un sumbru ca tăciunele, totul era deșertăciune și goană după vînt. Asta după ce ajunsese să exploreze sfera cunoașterii ca nimeni altul din vremea lui.

Explicația?!?

Își fixase un reper adevărat dar modest, corect dar incomplet: ce era sub soare.

Nu trebuie să fim experți în ale astronomiei ca să afirmăm că există în Creație mai multe sfere concentrice ale Ei. Începînd cu globul Pămîntului, apoi cu Galaxia Laptelui și sfîrșind cu Universul infinit ce include toți sorii și toate cerurile.

Revenind la înțeleptul nostru depresiv trebuie să spunem că km O de la care a pornit explorarea realității a fost un reper intermediar: Calea Lactee sau cum mai e denumită foarte plastic Drumul Robilor. Robul nevestelor și concubinelor lui a ajuns să exploreze Calea Robilor. Interesant, dacă  nu chiar trist!

Toate concluziile la care a ajuns personajul nostru au fost pertinente. Într-adevăr, „sub soare” totul e goană după vînt, e deșertăciune. Chiar dacă tot ce se întîmplă, se întîmplă după un orar prestabilit, vorba aceea:„este o vreme…” pentru naștere și dușmanul ei (moartea), pentru rîs dar și pentru oponentul lui (plînsul), pentru semănat dar și pentru cules, ș.a.m.d.. Deși lista contrariilor pe care Eclesiastul le enumeră e mult mai lungă, ea nu este exhaustivă.

Toate observațiile sunt perfect adevărate! Dar sunt incomplete… 😦

Datorită alegerii unui reper efemer (soarele) toată filozofia de viață devine una ieftină, deluzorie. Trebuie că există ceva mai măreț, mai complet (iertată-mi fie compararea inadecvată) față de care să fie făcută raportarea. Altfel spus, trebuie întreprinsă aventura cunoașterii în raport cu ceea ce este nu„sub soare” ci „dincolo de soare”. Adică funcție de Cerurile Cerurilor. Sau cu alte cuvinte, funcție de Dumnezeu.

Perspectiva originii, derulării și finalului vieții umane (în speță) și a realității înconjurătoare (în genere) în raport cu Dumnezeirea, se schimbă radical. Totul face sens, totul se leagă, totul are noimă.

Astfel se face că adevărata înțelepciune rezidă în alegerea reperului suprem: Dumnezeu. Sau dacă vrem, adevărata cunoaștere începe doar atunci cînd Creatorul devine centrul, referința cardianlă.

Fără El, cunoașterea este adevărată, dar una care duce la asens (scuzați neologismul propriu!), vorba lui Camus.

Cu frica de El începe adevărata cunoaștere, adevărata înțelepciune.

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s