Pe final de an, o lecție de numărat

Dacă aritmetica este cenușăreasa matematicii, atunci a număra e ABC-ul primei.

Cineva care a fost 40 de ani „un cineva” (crescut, educat la una din cele mai erudite curți imperiale ale vremii); cineva care ulterior timp de alți 40 de ani a fost „un nimeni” (fiind cioban la oi, unul preocupat de transhumanță dar mai ales de transcendență); pentru ca mai apoi, acel cineva,pentru alți 40 de ani, să devină un „mai cineva” (dacă e permisă eroarea de exprimare) prin a fi liderul prim și emblematic al nației sale recent eliberate din sclavie…

Deci acest „cineva” care a fost un student receptiv și curajos, un contemplativ păstor de oi cu o dislalie înnăscută, un tampon între sfințenia lui Dumnezeu și rebeliunea nației sale, un blînd ca nimeni altul dar și o dinamită de mînie sfîntă, un credincios mai rar dar cu slăbiciunea de-al ajuta pe Dumnezeu, un strateg și conducător militar greu egalabil, un istoric, cronicar , scriitor și pe alocuri chiar poet…

Acest Moise biblic, căci despre el e vorba mai sus, la finalul călătoriei lui ne lasă un psalm-moștenire, mai actual ca oricînd. E vorba de Psalmul 90.

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” este versut paradoxal de la mijlocul psalmului. Ironie fină, afirmație ieftină sau chiar o cerere de bun simț?!?- iată întrebarea pe care ne-o putem pune exegetînd și interpretînd adevărul cuprins în vers.

Pentru mine, o lecție mai practică de a-mi număra zilele nu este alta decît de-a acorda atenție unor morți. Morți petrecute surprinzător și inexplicabil.

Printre cei care au plecat anul acesta, plecări care m-au pus „pe numărat”, și despre care am știut cîte ceva, în măsură variabilă, prin diverse mijloace, se numără Neluțu Burcă, soții Cinteanu, Puiu Căpușan și alții. Moartea Regelui Mihai I de România e pentru mine regretul profund că o Românie întreagă a realizat tardiv, mult prea tardiv, ce a pierdut în toți acești ani de după Decembrie 1989.

Dar cel mai mult m-a stîrnit la reflecție moartea lui RC și a lui Nabeel!

Audiindu-le intervențiile, expozițiile tematice la diverse conferințe atît ale lui Nabeel Qureshi (fostul musulman căutător de spiritualitate în islam dar împlinit în și de Christos) dar mai ales ale lui Robert Charles Sproul (reformatorul reformant de o profunzime spirituală unică pentru secolul I al mileniului III- pînă acum cel puțin) nu am putut să nu reverberez la moartea lor.

Amîndoi doctori, amîndoi  niște neastîmpărați căutători ai Adevărului, amîndoi niște pasionați ai Logosului, amîndoi murind datorită unor boli… Și lista similitudinilor poate continua. Dar și cea a diferențelor.

Urmărindu-le pînă și serviciile de înmormîntare mi-am zis: Ce oameni! Ce pierdere!

Așa că zilele acestea am continuat să număr…

 

P.S.

Recomand cu căldură lectura cărții lui Nabeel Qureshi „Seeking Allah, finding Jesus”, precum și toate postările de pe Youtube ale lui R.C. Sproul (Ligonier Ministries) respectiv Nabeel Qureshi (RZIM). Mai ales serviciile funerare ale celor doi.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s