De la (cu)tremurarea idolilor

Și noi care-l credeam „perfect man”, „the most beloved men in tennis” s-a prăbușit (temporar, sperăm) în fața lui 175 in WRA. De Roger e vorba... Cînd l-am văzut ce moale joacă Nole Djukovic la Miami, nu mi-a venit să cred ochilor... Pe „Simonica bat-o vina”, pentru oscilațiile ei emoționale „sclipitoare” n-o mai punem la [...]

Credința drept stopper al unui paralelism

Paralelismul este, din nefericire și adesea, o constantă în viața noastră. Suntem etichetați ca fiind paraleli cu realitatea. Sau cum zice românul mediu „esți pe lîngă”. Acest adevăr se revede în mai toate relațiile. El ca soț, e adesea „paralel” cu ea. Adică el cu ale lui (și aici se pot pune multe) și ea [...]

Jurnalul a murit cu Barthimeu în brațe

Au trecut opt luni, dacă nu mai bine, de cînd Jurnalul Vindevătorului a înghețat. Asta chiar dacă se întîmpla în toiul verii! 😦 Dar n-a murit oricum. A murit sugestiv. A adormit cu Barthimeu în poală. Sugestiv sau nu (rămîne să ne dovedească viitorul), a murit și relația noastră. Ce-i drept: unilateral și temporar... 😦 [...]

Caporalul nemuritor și rece

Și eu care credeam că doar după debutul facultății am intrat în „vizorul ochiului” și „pîlnia timpanului” celor cu gulerele albe dar cu straie kaghebisto-securiste, iată că m-am înșelat! Am făcut armata la „teriști”, nu în sensul că eram pe Terra :), ci în sensul că pînă în 1989 inclusiv, cine intra la o facultate [...]

Despre tristețea unei necredințe dezonorante

S-a întîmplat cînd nu se cuvenea, cînd nu se potrivea: și anume ascendentul simțurilor asupra rațiunii și credinței. Mai exact reflecția de mai la vale se centrează pe momentul premergător intrării evreilor în Țara Promisiunilor și a (tuturor) Posibilităților cu Dumnezeu. Trimiși să spioneze ceea ce urmau să cucerească, și păstrînd o disproporție nedreaptă, cei doisprezece [...]

Cutia Pandorei pesediste

E bine! E de urmărit! E de un serial! Ce a început de ceva vreme, și anume ca unul pe altul dintre fostele vîrfuri ale trandafirilor roșiatici să se toarne în public, se numește auto-turnătorie. A început-o Victoraș. Apoi a urmat mini-răzmerița lui Ivan, Bădălău, Chirică, Bănicioiu. N-a stat mult prea gînduri nici ex-premierul Tudose. [...]

Petre, Petre…

Că au fost unii care și-au dorit un așternut mai călduț prin cooperarea cu structurile opresive securisto-comuniste, am înțeles. Cameleoni se numesc! Că au fost unii care, mai slabi „de înger”, au cedat, iarăși am încercat să înțeleg. Nevertebrați le e numele! Dar că unii care au fost persecutați prin forme agresive (anchete, bătăi, detenție) [...]

Succesul simplității ubicuitare

Nu știu exact cui îi aparține, dar aforismul „Lucrurile mari sunt simple” este perfect superpozabil caracterului și lucrării lui Billy (alias Franklin William) Graham. Da, știm deja că se vor fi găsit voci critice la adresa eminentei personalități evanghelice și evanghelistice a fiului de fermier din Carolina de Nord. În treacăt trebuie amintit că în [...]