De la (cu)tremurarea idolilor

Și noi care-l credeam „perfect man”, „the most beloved men in tennis” s-a prăbușit (temporar, sperăm) în fața lui 175 in WRA. De Roger e vorba... Cînd l-am văzut ce moale joacă Nole Djukovic la Miami, nu mi-a venit să cred ochilor... Pe „Simonica bat-o vina”, pentru oscilațiile ei emoționale „sclipitoare” n-o mai punem la [...]

Reclame

Credința drept stopper al unui paralelism

Paralelismul este, din nefericire și adesea, o constantă în viața noastră. Suntem etichetați ca fiind paraleli cu realitatea. Sau cum zice românul mediu „esți pe lîngă”. Acest adevăr se revede în mai toate relațiile. El ca soț, e adesea „paralel” cu ea. Adică el cu ale lui (și aici se pot pune multe) și ea [...]

Înainte sau după?

În discursul oral, cînd e mai eficient, mai cu impact să folosești un neologism: înainte de-al explica sau după? Cînd e riscul mai mare ca să-ți pierzi auditoriul prin cramponarea lui pe neologism: înainte sau după ce-ai scăpat din gură porumbelul neologist? Iată o frămîntare...

Tributum sau non-tributum?!?

S-a stins rapid... La doar 56 de ani... Dar a aprins în alții multiple și variate reacții. Unii îl laudă, acu că nu mai e. N-au prea făcut-o pe cînd era viu. De la actori celebrii , la oameni de rînd, toți au libertatea de exprimare a regretelor, aprecierilor sau a contrariului. Eu mă număr [...]

Jurnalul a murit cu Barthimeu în brațe

Au trecut opt luni, dacă nu mai bine, de cînd Jurnalul Vindevătorului a înghețat. Asta chiar dacă se întîmpla în toiul verii! 😦 Dar n-a murit oricum. A murit sugestiv. A adormit cu Barthimeu în poală. Sugestiv sau nu (rămîne să ne dovedească viitorul), a murit și relația noastră. Ce-i drept: unilateral și temporar... 😦 [...]

Caporalul nemuritor și rece

Și eu care credeam că doar după debutul facultății am intrat în „vizorul ochiului” și „pîlnia timpanului” celor cu gulerele albe dar cu straie kaghebisto-securiste, iată că m-am înșelat! Am făcut armata la „teriști”, nu în sensul că eram pe Terra :), ci în sensul că pînă în 1989 inclusiv, cine intra la o facultate [...]

Despre tristețea unei necredințe dezonorante

S-a întîmplat cînd nu se cuvenea, cînd nu se potrivea: și anume ascendentul simțurilor asupra rațiunii și credinței. Mai exact reflecția de mai la vale se centrează pe momentul premergător intrării evreilor în Țara Promisiunilor și a (tuturor) Posibilităților cu Dumnezeu. Trimiși să spioneze ceea ce urmau să cucerească, și păstrînd o disproporție nedreaptă, cei doisprezece [...]