O sfîntă s-a dus după un sfînt…

O sfîntă (Dorca) s-a dus după un sfînt (Abel)…

Prietenii iriseni știu de ce zic asta. 😦

Noi nu suntem ca alții care canonizază. Pe cei născuți din nou cu adevărat îi canonizează Altul, cîtă vreme sunt în viață. A fi sfînt suportă multe nuanțe, începînd de la a fi pur, imaculat, desăvîrșit și pînă la a fi pus deoparte pentru Cineva, pentru ceva. Altfel nu se poate hermeneutiza prologul la 1 Corinteni 1 unde Pavel le scrie unor sfinți chemați să fie sfinți.

Încheind  paranteza teologică, să revenim la evenimentul prognozat cu ceva vreme în urmă dar nedorit  de noi toți: plecarea lui Dorca Pop.

Dorca a fost o sfîntă! Una pusă deoparte de, pentru, prin și în Isus Christos pentru Dumnezeu. Și încă de la întemeierea lumii. Nu suntem noi în măsură să judecăm profunzimea sfințirii cuiva, a Dorcăi, cazul în speță. Dar per ansamblu, ea a fost percepută ca o credincioasă a cărui trend spiritual a fost (generic vorbind) ascendent. Ne place să credem că suferința ultimilor ani a făcut ca vectorul acestei sfințiri să fie tot mai verticalizat. Asta deoarece suferința duce la sfințire. Mai ales cînd ea, suferința (generată de cancer), e din cauze care ne scapă.

Dorca s-a dus după un sfînt. L-a întîlnit recent pe celălalt tărîm . E vorba de fiul ei, Abel, care a plecat parcă să-i pregătească calea. Și Abel a fost un sfînt în sensul în care, la statutul de răscumpărat prin har, a adăugat sfințirea de zi-cu-zi.

Coincidență (tristă) sau nu, amîndoi au suferit (ce-i drept din cauze și durate diferite de timp) cam pe aceeași sferă a patologiei umane.

De ce?

Ce întrebare! 😦

Probabil, și aici Domnul să mă ierte dacă greșesc, tocmai ca Dorca să-l înțeleagă pe Abel ce înseamnă să ai dureri cumplite atunci cînd anormalul (comoția. cancerul) mănîncă dintr-un organ (precum creierul) a cărui expansiune e strict limitată de o cușcă rigidă : craniul.

Cei care au avut parte de astfel de profunzimi ale suferinței (și mă gîndesc la Viorica Pop a lui Remus, la Dorca, la cei cu metastaze cerebrale sau la cei cu traumatisme craniene) vor fi cei mai în măsură să ne confirme (nu peste mult timp) valoarea sfințirii prin suferință.

Și uite așa „O sfîntă s-a dus după un sfînt…”.

 

Și apropos. Un post-scriptum de ultimă oră…

S-a mai dus un sfînt pe care l-am avut prieten pe cînd venea la Cluj la specializare post-universitară în ale matematicii: Florin Negruț.

Se pare că se umple cerul de sfinți!

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s