Unii păstori nu găsesc pista… de aterizare

Mai la toți angajații clericali, și păstorii/preoții sunt în top, la angajarea lor în slujbă au parte de un adevărat festin după slujba de hirotinisire. E un fel de decolare de pe tărîmul muritorilor de rînd, pentru a plana nemuritori și veșnici în norii paraleli cu realitatea. Nu toți, să fim expliciți, ci doar unii. Asta pentru că noi dezavuăm maxim generalizările.

Pentru acei slujbași ai Evangheliei care ne privesc de sus, ca niște ființe intangibile și fără vulnerabilități, atmosfera în care plutesc le convine. Chiar dacă oxigenul mai rarefiat al realității de zi cu zi le poate genera o oarecare anemie spirituală. Masca cu oxigen fariseic nu înlătură deficitul unei isprăvnicii demne de laudă din partea lui Dumnezeu și a semenilor.

Adesea aceștia predică povești, asta în cazul că nu zboară tematic de la duminică la duminică prin subiecte nu doar neunite logic, dar și irelevante.

Le place acolo sus. Uneori atît de mult încît își invită și progeniturile în planorul pastoral. Așa ca să fie și un co-pilot căruia în caz de avarii să-i poată preda maneta.

Mai e (poate) încă ceva care le e foarte drag acolo la înățime: au vizibilitate și sunt vizibili. Mai ales cînd mai aterizează cîte un misionar străin care vine cu „all inclusive”. Păcat că încă n-au apărut avioane pastorale marca Mercedes sau Audi ultimele răcnete, că nu le-ar refuza. Se mulțumesc și cu second-hand.

Panoramicul asupra proprietăților lor e încă un argument că nu prea vor să a-terrizeze.  Moșiile le sunt dragi, chiar și atunci (pentru unii) cînd includ o parte a patrimoniului bisericesc.

Unii dintre ei, cînd ajung la o vîrstă senectută, mimează un fel de aterizare. Promit solemn că lasă jilțul altora mai tineri care vin din spate. Asta doar aparent, că în realitate, chiar dacă sunt oficial ieșiți la pensie, tot ei manevrează maneta. Se fac că aterizează, dar cînd să deschidă efectiv trapa pentru trenul de aterizare, brusc și dintr-odată (sic!) se răzgîndesc, și iar iau înălțime.

Și iac-așa se joacă ei de-a decolatul și aterizatul în și pe ogorul Domnului, o adevărată sinusoidă acrobatică!

Că cam așa (scuzați cacofonia) stau lucrurile cu unii păstorași ai poporașului creștin… 😦 🙂

Reclame

2 gânduri despre „Unii păstori nu găsesc pista… de aterizare

  1. Sa vezi ce se intampla cand li se „refuza” aterizarea intr-o anumita zona… zici ca li se infunda motoarele. Restul… ai punctat foarte bine. Pacat ca nu isi dau seama ca parasutele lor sunt sparte. Ca ar trebui sa le foloseasca ei, nu sa le dea la altii. 😦

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s