„Machiavelism” și „Triumph”

„Multilateralul” Niccolo Machiavelli a fost de toate! De la poet și scriitor, la diplomat și politician; de la istoric și filozof, la umanist și scriitor de piese de teatru. Dar renumele și l-a cîștigat ca politician. A rămas notorie metoda sugerată de el în a face politică. Comportamentul imoral, călcatul peste cadavre, trișatul au fost cîteva din elementele constitutive ale bateriei lui politice.

Să revenim însă la itinerariul nostru desident intitulat „O cetate de necucerit” a lui Nicolae Rădoi.

Nicolae Rădoi ne aduce în cele de mai jos un crîmpei din machiavelismul aplicat de unii dintre liderii baptiștilor din epoca de tristă faimă a comunismului. În fapt e vorba de o asociere împotriva naturii (asta doar la prima vedere, căci în realitate lucrurile „se leagă”) între Iosif Țon și cei de la Uniune: Mara, Bărbătei & comp.

Cele două scrisori ce aveau ca scop defăimarea noastră” e o mostră de machiavelism prin dezinformare.

În „Frații Domnului suferă, trădătorii sunt promovați” aflăm cum un fan a lui Țon Iosif, și anume seminaristul ploieștean Filip Dincă (cel care a venit la noi acasă la Cluj cu valize pline cu „Manifestul Creștin” și „Cine își va pierde viața”-cele două broșurele ale pseudo-desidentului Iosif Țon), ajunge să fie tras pe sfoară tocmai de „idolul” său. Adică de Iosif Țon! În timp ce Filip Dincă rezistă cu stoicism în fața șantajului (gen„Ori colaborezi cu noi, ori te dăm afară din seminar”), Iosif Țon e promovat ca profesor la Seminarul Teologic Baptist din București. Asta se întîmpla în a doua jumătate a anilor ’70 din trecutul secol și mileniu. O altă victimă a naivității de-a crede în Iosif Țon a fost și duetul Pavel Niculescu-Aurel Popescu. Aceștia din urmă urmau să fie excluși din cultul baptist, în timp de Iosif Țon urca pe scara afirmării de sine ca profesor la Seminar.

Campania de denigrare” împotriva desidenților din Caransebeș, inclusiv în America prin agentul securist Arsenie Lucaciu, se înscrie în spiritul celor de mai-sus.

În „Două principii, două mărturii, două destine” fratele Lae, cu flerul lui nativ de fin observator, ne oferă un contrast izbitor: cel dintre evanghelistul înflăcărat pentru Christos (Liviu Olah) și cameleonistul gata să bea o cafea cu securiștii (Iosif Țon).

Așa cum deja am observat și în precedentele episoade, în „Un colonel de securitate simpatizează cu desidenții și deconspirează pe trădătorii de frați” vedem cum scurgeri de informații „pe surse” au funcționat și atunci. Semn că unii securiști mai aveau un dram de conștiință. În paranteză fie spus, trebuie circumstanțiată formularea „deconspirează”. E de înțeles la un cioban precum Lae Rădoi. Corect era altfel. Poate ne ajută „corectorul de serviciu!” 🙂

Serviciu contra serviciu” ne scoate în evidență serviciile oferite Securității de către Iosif Țon (o parte doar!) la schimb cu avantajele oferite de aceasta pseudo-martirului ce a refuzat să colaboreze cu Richard Wurmbrand , adevăratul martir pentru Christos.

În „Oăle (scuzați din nou greșala ortografică-please! 🙂 ) de basilic scot pui” aflăm cum Iosif Țon, după ce se lepădase de ALRC-iști, odată ajuns în America (asta se întîmpla în 1981), acum căuta să și-i apropie. Asta în paralel cu încercarea lui de a-i dezbina pe cei doi buni prieteni Paul Niculescu și Aurel Popescu.

Pe linia machiavelismul celebru de care a dat dovadă Iosit Țon se înscrie și terfelirea altui renumit seminarist: Trăian Bogdan, o posibilă victimă a Securității (prin înscenarea sinuciderii în podul unui bucureștean ?!?). Despre umbrirea lui Trăian aflăm în subcapitolul „Eroul anti-comunist Trăian Bogdan este terfelit de Iosif Țon”.

Semnale contradictorii” relevă un personaj contradictoriu: pe Iosif Țon. Asemenea altor agenți ai Securității infiltrați în inima Europei Libere (renumitul post de radio de dinainte de 1989- asta doar pentru cei mai tineri care probabil nu știu), Iosif Țon și-a găsit naivii în cei de la conducerea renumitul post anti-comunist. Această pendulare a lui Iosif Țon a devnit patognomonică. Și a prins la naivi! 😦

Două „Declarații compromițătoare” (ale lui Iosif Țon) , o singură fațetă caracterologică a personajului: machiavelism!

Și ca să încheiem capitolul, în „Arginții lui Iuda” aflăm o mărturie a șoferului (atenție: „persecutatul” avea șofer!) lui Iosif Țon.În acest pasaj ni se spune că clerul din Aiud vindea mașini primite de la naivii de creștini occidentali, în loc să le dea (așa cum erau ele dedicate) „lucrătorilor Viei” (a se citi Biserică). Petru Vuc e destăinuitorul.

Doar șa ca o paranteză. Țin foarte bine minte cum fostul profesor subaltern (Iosif Țon) al fostului director de Liceu Energetic din Cluj-Napoca (a se citi informatorul securito-comunist Constantin Mărgăraș- devenit ulterior baptist la Biserica IRIS Cluj, unul pe care alt mare informator cu acte-n regulă, „DECEBAL” Vasile Vădan l-a promovat peste noapte ca diacon-șef) i-a trimis din Anglia un „Triumph” de un bleumarin, pe cînd era la Oxford. Ceva de genul…

-copy-paste de pe Google-

Da, unui informator notoriu, nu unor membrii ce meritau din plin d.p.d.v etico-moral, membrii care au contribuit la zidirea de biserici și care au suferit chinuri (gen strînsul degetelor de la mîini la balamalele ușilor Securității ca să divulge de unde și prin cine au primit Biblii pe care ulterior le distribuiau clandestin), chinuri pricinuite de Securitate. Informatorul Costică Mărgăraș făcea paradă în plină Biserică cu teancuri de Biblii și broșuri creștine tipărite în străinătate (ca să arate vezi Doamne, că lui nu-i e frică de securiști) iar alții mergeau noaptea prin păduri ca să ridice coletele și sacii cu Biblii pe care ulteriuor le ascundeau pe unde puteau ,urmînd să le distribuie la cei ce le doreau. Îmi amintesc cum în naivitatea mea am dat o astfel de Biblie și lui Victor V. Papilian (i se spunea Victoraș fiului renumitului anatomist Papilian) în speranța că se va pocăi. Ulterior l-am descoperit și pe el în dosarul meu de urmărire informativă. Aici se încheie acolada!

Lectură utilă dorim tuturor!

P.S.

Față de versiunea inițială a articolului, la observarea a doi cunoscuți de-ai mei, am făcut o corecție: Gherman a fost mazilit de Securitate în zona Turnu Severin și nu Trăian Bogdan. Mea culpa!

Machiavelism

LUPTA CU ARMELE DEZINFORMĂRII

Cele două scrisori ce aveau ca scop defăimarea noastră

Am arătat că imediat ce am fost arestați reprezentanții Uniunii
Baptiste din București, Cornel Mara, Paul Bărbătei și Ioan Bunaciu au
cerut printr-o scrisoare adresată autorităților arestarea și condamnarea
noastră la ani grei de închisoare. Nu s-au temut de Dumnezeu să ne acuze
de lucruri de care nu eram vinovați.

Cântând pe aceeași strună a dorinței de a ajunge pe placul
autorităților, Iosif Țon a scris și el o scrisoare ce a publicat-o la sfârșitul
lunii noiembrie în care ne acuza de conturbarea liniștii publice și de acte
dușmănoase la adresa organelor de întreținere a ordinii publice. Deși știa
care este relalitatea și că sufeream pentru integritatea de care dăduserăm
dovadă în lupta noastră cu cei ce voiau să suprime autonomia Bisericii,
el a decis să câștige bunăvoința autorităților și poziții în Cultul Baptist
prin trădarea noastră. Ce conținea scrisoarea lui? Scuze nenumărate la
adresa celor din Conducerea Cultului și a organelor de Securitate în
analiza comportamentului cărora, chipurile nu voia să intre, și acuzații la
adresa noastră. Luase aceste acuzații din rumorile ce circulau ca urmare
a zvonurilor răspândite de Securitate cum că am bătut niște milițieni
pașnici ce veniseră să ne legitimeze în drum spre casă după serviciul
divin al Bisericii Baptiste din Caransebeș la 15 octombrie 1978!

Ambele scrisori aveau intenția să ne defăimeze în ochii frățietății
din România, dar nu și-au atins scopul. Rezutatul a fost dezastruos
pentru cei care ne-au atacat prin cele două scrisori. A reieșit clar că Paul
Bărbătei s-a unit în faptele păcătoase cu cei care erau la Conducerea
Cultului Baptist de multă vreme, ca și Mara Cornel și Ioan Bunaciu,
cunoscuți ca și colaboratori fideli ai Securității.

La alegerea lui ca Secretar General, Paul Bărbătei a promis că va
lupta pentru libertățile religioase ale creștinilor baptiști din România. După
alegeri, a făcut tocmai opusul acestui lucru. A început să suprime libertatea
religioasă, cum a făcut la Caransebeș și în alte locuri. Iosif Țon a ieșit din
                     -pag.162-
această afacere cu reputația total stricată, cu renumele de „uite popa, nu
e popa!” S-a dovedit că este gata să își trădeze tovarășii de luptă dacă i
se oferă un ciolan gras. De atunci Aurel Popescu, Pavel Nicolescu și alți
disidenți l-au condamnat și nu au mai vrut să știe de colaborarea cu el.

Fraţii Domnului suferă, trădătorii sunt promovaţi

Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să știe de
noi. 3 Ioan 9

În aceeaşi toamnă, Iosif Ţon l-a sacrificat pe seminaristul Filip
Dincă, cel care a luptat, mobilizând pe toţi seminariştii, ca Iosif Ţon să
fie chemat profesor la Seminar, deşi Uniunea nu îl dorea acolo. Într-o
întrevedere între patru ochi i-a comunicat fratelui Filip că el, Iosif Ţon,
a fost acceptat ca profesor la Seminar, dar că Filip va fi dat afară din
Seminar dacă nu acceptă să colaboreze cu autorităţile. Plin de demnitate,
fratele Filip Dincă a refuzat compromisul pe care îl sugera Iosif Ţon. De
prisos să spunem că Iosif Ţon nu l-a apărat atunci pe fratele Filip, aşa
cum ar fi fost de aşteptat ştiind că fratele Filip a luptat, atunci când a fost
cazul, pentru Iosif Ţon periclitându-şi statutul de student la Seminar.

De asemenea, Iosif Ţon a încercat să îl cumpere pe fratele Filip
Dincă după venirea în Statele Unite, când scrisoarea redactată de fratele
Dincă în 1978 în care avertiza de trădarea lui Iosif Ţon, a fost postată
pe internet. Iosif Ţon a insistat de fratele Filip Dincă să retragă acea
scrisoare (deşi nu acesta o postase), promiţându-i recompensă!

Mai sunt şi alte surse din care putem deduce că Iosif Ţon a
schimbat macazul în toamna anului 1978 (după ce o vreme a oscilat), şi
a pactizat cu duşmanii poporului lui Dumnezeu. În vara anului 1978 s-au
pornit interogări ale celor pe care Guvernul îi credea responsabili pentru
ceea ce se petrecea în ţară. La Bucureşti au fost investigaţi şi interogaţi,
printre alţii, Iosif Ţon, Aurel Popescu şi Pavel Nicolescu. Toţi trei au fost
ameninţaţi cu excluderea din Cultul Baptist. La sfârşitul interogărilor,
într-o seară, când Iosif Ţon a venit acasă la fratele Popescu, acesta i-a
spus că tocmai fusese dat afară din Cult. Aceeaşi acţiune fusese luată
şi în cazul lui Pavel Nicolescu. Acum se aştepta ca Iosif Ţon să aibă o
soartă similară. Spre surprinderea fratelui Aurel Popescu, Iosif Ţon l-a
anunţat că a fost numit profesor la Seminarul Baptist! Dezamăgirea lui
Aurel Popescu nu a cunoscut margini, şi i-a spus următoarele: „Bine,
frate Iosif, noi suntem bătuţi de Securitate şi dumneata eşti avansat, şi
                        -pag.163-
accepţi aşa ceva?!” Fratele Aurel Popescu l-a declarat pe Iosif Ţon ca
trădător, şi apoi, după ce i-a servit cina, l-a dus în dormitorul unde urma
să se culce şi i-a urat „Noapte bună!”

Dimineaţa, fratele Aurel Popescu l-a invitat la micul dejun, şi
i-a citit scrisoarea „Cine eşti dumneata, domnule Iosif Ţon?” După ce
a auzit conţinutul, Iosif Ţon l-a implorat pe fratele Aurel Popescu să nu
dea scrisoarea publicităţii, deoarece acest lucru îi va distruge reputaţia.
Iosif Ţon a promis fratelui Aurel Popescu, înainte ca acesta să plece din
ţară, că îşi va schimba orientarea şi nu va mai face nici un compromis
cu autorităţile. Crezând ceea ce a auzit, fratele Aurel Popescu a plecat
liniştit din România. Ajuns în Italia, i s-a comunicat lui Aurel Popescu
faptul că Iosif Ţon a emis o scrisoare împotriva fraţilor de la Caransebeş
care luptau pentru autonomia Bisericii, condamnându-i pe aceştia în loc
să condamne samavolnicia autorităţilor şi a celor de la Uniunea Baptistă
care s-au asistat reciproc în acţiunea de suprimare a autonomiei Bisericii
Baptiste din Caransebeş. În urma primirii acestei ştiri, văzând că Iosif
Ţon şi-a încălcat promisiunea, fratele Aurel Popescu a dat imediat
publicităţii scrisoarea: „Cine eşti dumneata, domnule Iosif Ţon?”

Campanie de dezinformare

…îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne clevetește cu
vorbe rele. 3 Ioan

După arestarea noastră, Uniunea Baptistă şi autorităţile comuniste
au trecut la o campanie de dezinformare în care s-au folosit de Iosif Ţon,
de Ioan Bunaciu, şi de alţi aserviţi ai regimului comunist. Pe Iosif Ţon l-au
capacitat să scrie acea scrisoare în care el declara vinovaţi în conflictul de
la Caransebeş pe fraţii cari au acţionat principial respingând amestecul
autorităţilor în Biserica lui Hristos! Iosif Ţon nu a vrut să analizeze
niciodată cât de legale şi principiale au fost acţiunile celor de la Comunitate
şi ale celor de la Uniune în afacerea respectivă! Oare nu ar fi trebuit să ia
în discuţie faptele lor şi să îi măsoare cu principiile pe care le-a postulat în
Cine îşi va pierde viaţa? Dar, corb la corb nu-şi scoate ochii.

Atitudinea duplicitară a lui Iosif Ţon, cel care scrisese „Cine îşi va
pierde viaţa” a derutat pe păstorii din România. Cei care au fost înclinaţi să
se angajeze în lupta pentru obţinerea autonomiei Bisericilor ce le păstoreau,
au înţeles că nu pot conta pe sprijinul lui Iosif Ţon în această luptă, ba mai
mult, că pot fi trădaţi ca şi cei din Caransebeş. Drept urmare, lupta pentru
                           -pag.164-
autonomia Bisericilor a fost scurtcircuitată, şi apoi cu succes suprimată de
Guvernul comunist.

Autorităţile care s-au folosit de Iosif Ţon pentru condamnarea
noastră, l-au folosit în aceleaşi scopuri denigratoare pe Ioan Bunaciu, care a
scris o scrisoare de şase pagini agentului comunist din comunitatea Baptistă
Română din America, Arsenie Lucaciu, în care ne condamna vehement şi
spunea că 95% din membrii Bisericii au fost împotriva noului Comitet!
De ce oare Ioan Bunaciu, care se crede şi istoric (pe lângă pretenţia, tot
atât de „fundamentată,” că este teolog), ignoră faptul că toată Biserica
Baptistă din Caransebeş (vreo 400 de persoane) a venit duminică seara în
faţa sediului Miliţiei cerând elibererea noastră, dacă doar 5% din Biserică
era de partea noului Comitet? Şi cum poate Ioan Bunaciu explica faptul că
la procesul nostru la Timişoara străzile oraşului ce duceau la Tribunal au
fost închise, deoarece autorităţile ştiau că fraţii noştri în număr foarte mare
voiau să fie prezenţi şi să îşi arate solidaritatea cu noi? Se pare că adevărul
este străin de Ioan Bunaciu, care nu ştie, sau nu vrea să facă deosebire între
subiectivismul impregnat de interese care îl caracterizează, şi realitatea
istorică obiectivă.

De fapt oricine poate verifica lucrurile ce le declar aici. Generaţia
de atunci este încă în viaţă şi poate să confirme ceea ce am spus. Dar Ioan
Bunaciu nu este interesat de istoria reală a baptiştilor, ci mai degrabă cum
să îşi apere laşitatea şi colaborarea cu duşmanii Evangheliei. Mai mult,
după ce decenii întregi a slujit cu fidelitate autorităţile comuniste şi a
apăsat pe credincioşii baptişti, aşa cum a făcut cu noi la Caransebeş, acum,
Ioan Bunaciu îşi permite să scrie în „memoriile” sale lucruri total opuse
realităţii, pretinzând că el a fost un luptător pentru drepturile credincioşilor
baptişti din România! De fapt, trimiterea lui la studii în străinătate de către
comunişti, promovarea lui la Seminar (în ciuda incapacităţii intelectuale
de care a dat dovadă), documentele şi declaraţiile ieşite la iveală prin
cercetarea efectuată de fratele Daniel Mitrofan în dosarele Securităţii,
colaborarea lui cu Arsenie Lucaciu, agentul comunist din America, toate
dovedesc clar că a fost în solda Securităţii comuniste. Acel agent, Arsenie,
pomenit şi în lucrarea lui Pacepa, Orizonturi Roşii, ca fiind în slujba celor
de la Bucureşti, a fost folosit de Ioan Bunaciu şi implicit de Securitatea
română pentru a influenţa opinia publică a credincioşilor români baptişti
din America în defavoarea noastră, a celor ce am fost condamnaţi la
închisoare pentru că am ţinut la principiul autonomiei Bisericii.
                                       -pag.165-
Două principii, două mărturii, două destine

Nu puteți bea paharul Domnului și paharul dracilor. Nu puteți lua
parte la Masa Domnului și la masa dracilor. 1 Corinteni 11:21

Liviu Olah a refuzat să aibe un dialog cu Securitatea României
Socialiste. De aceea a avut putere spirituală și a proclamat Evanghelia
fără frică, având convertiți cu sutele și miile. De aceea a fost în stare
să rămână principial într-o perioadă când era la modă compromisul în
schimbul unor avantaje cum era carnetul de păstor, un loc de muncă fără
probleme, sau deplasarea în străinătate cu grupele de trădători ai Cultului
Baptist. Sfatul fratelui Liviu Olah pentru noi și toți ceilalți credincioși din
România era: „Nu stați de vorbă cu securiștii sau politrucii Partidului.
Întotdeauna dialogul cu ei va aduce pierdere pentru cei credincioși.”

Iosif Țon a avut un alt principiu. Să stea de vorbă la o cafea cu
securiștii, convins că îl poate aduce pe Christos în socialism! De aceea a
apostaziat de la credință în anii 1950, de aceea a intrat în solda Securității
ca informator în anii 1960, de aceea a primit pașaport să meargă în Austria
ca să adune informații despre indezirabilii Guvernului ceaușist, de aceea
în anii 1970 a oscilat mereu între a o rupe cu Securitatea sau a continua să
slujească acesteia, de aceea a primit voie să meargă în Thailanda în 1980,
de aceea i s-a promis un pașaport să plece în America în 1981, de aceea a
scris scrisori de informare a Securității pe când se afla în SUA, etc.

În ce mă privește am primit ca bun sfatul fratelui Olah, înțelegând
că nu pot rămâne tare dacă stau de vorbă cu persecutorii fraților mei.
Lucrul acesta m-a ferit de a face compromisuri, deși autoritățile mi-au
propus de multe ori să o las mai moale cu lupta pentru libertăți religioase
promițându-mi că voi avea de câștigat. În timpul frământărilor din preajma
botezului din 15 octombrie 1978 domnul inspector Cristoiu ne-a invitat
la București să stăm de vorbă în liniște cu el în biroul său, la care eu i-am
răspuns că nu avem ce discuta. O discuție cu reprezentanții Guvernului
asupritor este din capul locului o pierdere pentru cei persecutați.

Mai târziu am dat de o declarație a lui Petre Dugulescu privind
compromisurile celor ce au primit dreptul să facă vizite în străinătate.
„Toți tinerii păstori ce au beneficiat de pașaport și călătorii în străinătate
au fost racolați ca agenți ai Securității! Altfel nu puteau beneficia de studii
și de contacte cu personalități din Apus.” Prin aceasta se scuza pe sine.
Ne-a solicitat de mai multe ori să cerem autorităților prin petițiile noastre
aprobarea de construcție nouă pentru Biserica Baptistă din Hațeg, unde
                                   -pag.166-

era păstor. Noi i-am spus să își pună și el numele pe petițiile pe care le
făceam noi în acest sens, dar el ne-a ripostat că în cazul în care ar face-o,
nu ar mai putea pleca în străinătate. Când pleca în Apus nu se plângea
nimănui de faptul că nu i se permitea să ridice o clădire nouă pentru
Biserica ce o păstorea. Noi îi spuneam să vorbească în America despre
problemele ce le avea la Hațeg, dacă în țară nu era dispus să își pună
semnătura pe cererile noastre, dar el ne spunea că nu poate face așa ceva,
decât dacă renunță să mai călătorească în străinătate.

Concluzia este că nimeni nu poate rămâne cu șira spinării dreaptă
dacă acceptă dialogul cu autoritățile comuniste. Iată de ce cei care
acceptaseră să dea declarații la Securitate au ajuns fără să își dea seama
să facă tot felul de compromisuri care au dus la trădarea fraților lor!

Evidențe ce incriminează

Un colonel de securitate simpatizează cu dizidenții și
deconspirează pe trădătorii de frați

Ei au răspuns: „Vedem lămurit că Domnul este cu tine…”
Geneza 26:28

Necazul autorităților comuniste cu pocăiții era nu numai că aceștia
perpetuau credința în Dumnezeu, despre care prorocii marxismului
preziseseră că va dispare odată cu construirea societății socialiste
multilateral dezvoltate ci și că erau deosebit de activi în pregătirea
noii generații pentru a prelua cu seriozitate datoria facerii de ucenici ai
Nazarineanului.

Noi, la Caransebeș, organizam în fiecare an o tabără de tineret în
munții Banatului, unde invitam predicatori capabili cu scopul să petreacă
timp cu tinerii noștri și să îi întărească în umblarea pe terenul minat al
societății comuniste. Printre cei invitați erau Aurel Popescu, Pavel
Nicolescu, Vasile Taloș, Iosif Țon, Aurel Tanc, etc. Mare mi-a fost mirarea
când unul din coloneii de Securitate din Reșița m-a chemat la el și mi-a
spus că trebuie să bag bine de seamă cu cine lucrez și pe cine invit la
taberele de tineret, deoarece sunt trădat de unii din colaboratori. Am luat
aceast sfat ca o intenție de a băga zâzanie între noi, de aceea nu am acționat
în nici un fel. Colonelul David, căci așa îi era numele, m-a chemat din
nou și mi-a spus că îi pare rău de noi, disidenții Cultului Baptist, deoarece
suntem turnați de frați de ai noștri. Când i-am ripostat că spusele lui au
                                      -pag.167-
scopul să ne dezbine, mi-a dat numele a cinci oameni din Biserica Baptistă
din Caransebeș care au dat declarații împotriva mea și a fraților mei care
eram puși pe fapte mari în schimbarea lucrurilor din Biserică și din Cult.
„Ești trădat de cinci oameni din Biserică” mi-a spus el.

Nu știam ce să cred. Colonelul părea sincer în cele ce ne comunica
despre trădarea unor frați. Am confruntat pe cei cinci cu întrebarea dacă
au dat declarații la Securitate în legătură cu noi, cei activi în mișcarea de
primenire a apelor stătute din Biserică. Toți cei cinci au negat că ar fi dat
declarație la Securitate. M-am întors la colonelul David și i-am spus că
îmi este clară intenția lui de a mă deruta și a mă pune în conflict cu frații
mei folosindu-se de acuzații gratuite la adresa lor. Omul, binevoitor,
m-a sfătuit să cer celor cinci să dea o declarație cum că ei nu au dat
niciodată informații la Securitate! Zis și făcut. În fața cererii mele, cei
cinci au recunoscut că au dat declarații despre mine și alți frați activi din
Biserică. Biserica a fost informată de acțiunile trădătoare ale celor cinci,
și în februarie 1978 s-a ales un nou Comitet al Bisericii, în care erau mai
mulți membri ALRC, Comitet care i-a disciplinat pe cei cinci.

Ajutorul colonelului David nu s-a rezumat la deconspirarea celor
cinci trădători din Biserica Baptistă din Caransebeș. Odată mi-a spus:
„Uite, Rădoi, voi invitați la taberele de tineret predicatori care credeți că
vor educa și vor forma noua generație ce o aveți în Biserică. Dar să știți
că între cei pe care îi invitați unul este un drac. Se vedea că omul cunoștea
textul Scripturii făcând aluzie la cuvintele Domnului Isus despre Iuda.
Nu știam ce să cred. Văzând că stau pe gânduri, colonelul mi-a șoptit că
Iuda care se ascundea printre păstorii baptiști ce noi îi chemam la slujirea
tineretului era de fapt Iosif Țon. Nu l-am crezut atunci, dar după ce Iosif
Țon a intervenit în conflictul nostru cu conducerea Uniunii Baptiste și
ne-a trădat și acuzat public prin scrisoarea sa din noiembrie 1978, în
urma căreia am fost condamnați la închisoare, am văzut buna intenție a
colonelului David.

După ieșirea din închisoare m-a chemat din nou la el și mi-a
spus: „Rădoi, trebuie să pleci din țară! Pentru tine nu mai este loc în
România!” Am înțeles ce mi se comunica. Dacă refuzam în continuare să
plec din țară, așa cum făcusem până atunci, riscam să fiu ucis. Împreună
cu soția am decis că este mai înțelept să ascultăm de sfatul unui colonel
de Securitate care mi-a furnizat de două ori informații secrete ce s-au
dovedit a fi adevărate, decât să rămânem pe loc, când el ne avertiza că
suntem în mare pericol.

În minte mi-au rămas două lucruri: imaginea unui colonel
                          -pag.168-

de Securitate care ne-a întins o mână de ajutor și imaginea unor frați
care ne-au trădat dând informații despre activitatea noastră. Cea mai
grea lovitură am simțit-o însă când am constatat veridicitatea vorbelor
colonelului David, care ne-a spus că Iosif Țon este un drac.

Ulterior am aflat că bunicul colonelului David fusese un credincios
baptist din Clisura Dunării. Ce paradoxal! Un colonel al Securității
ne ajuta în lupta ce o duceam cu autoritățile comuniste, în timp ce un
frate din familia Domnului Isus (probabil pe atunci tot cu grad de ofițer
superior în Securitate) ne trăda la fel cum L-a trădat Iuda pe Mântuitorul
nostru!

Serviciu contra serviciu

Pentrucă ziceţi: „Noi am făcut un legământ cu moartea, am făcut o
învoială cu locuinţa morţilor: când va trece urgia apelor năvălitoare,
nu ne va atinge, căci avem ca loc de scăpare neadevărul şi ca adăpost
minciuna!” Isaia 28:15

O impresie falsă cu care Iosif Țon s-a hrănit îndelung a fost
aceea că el este capabil să întrețină un dialog cu Securitatea prin care
să obțină favoruri pentru Cultul Baptist fără a face concesii prea mari
în îndeplinirea cerințelor Securității. Cooperarea lui cu Securitatea în
privința creerii unei imagini pozitive a Guvernului ceaușist în Apus este
dovedită încă din perioada când se afla în Anglia. Această cooperare
este sugerată și indicată de scrisoarea primită de la Petre Belicov în care
acesta îi descria „avantajele” pentru Cultul Baptist, și este confirmată de
activitatea anti-Wurmbrandiană a acelei perioade. Iosif Țon s-a străduit
să demonstreze Apusului că Biserica subterană în România era invenția
lui Richard Wurmbrand și nu avea nici o acoperire în realitate. Este de
la sine înțeles refuzul lui Iosif Țon de a da curs invitației lui Richard
Wurmbrand de a se alătura organizației acestuia din Statele Unite.

La rândul său, Iosif Țon spera ca prin protecția Securității pe care
o slujea, va ajunge să ocupe funcții importante în Cultul Baptist. Aceeași
impresie a avut-o și Petre Dugulescu și alți păstori ce s-au lăsat atrași
de mrejele colaborării cu Securitatea, și au ajuns fără să își dea seama
agenți ai Securității. Printre serviciile pe care securiștii i le-a cerut lui
Iosif Țon nu au fost numai cele de a creea în Apus o imagine pozitivă a
Guvernului ceaușist, ci și unele ce priveau ordinea interioară a Cultului
Baptist. Securitatea avea sarcină să frâneze cât mai mult manifestările
                         -pag.169-

baptiștilor, să pună piedici dezvoltării Bisericilor și să oprească astfel
creșterea acestora. Pentru obținerea unor astfel de obiective Securitatea
s-a folosit mereu de cei din interior, de unii cum erau ”Iuzile” de la
Conducerea Uniunii, și de alții cum au fost Petre Dugulescu și Iosif Țon,
oameni cu aspirații mari.

Printre serviciile pe care Iosif Țon le-a oferit Securității au fost
discreditarea membrilor ALRC, acuzarea de nesupunere și violență a
luptătorilor de la Caransebeș, cerința ca membrii Cultului Baptist să fie
supuși celor de la Uniune, deși erau corupți, etc. Dar slujba cea mai mare
pe care Iosif Țon a făcut-o Securității a fost cea pentru care s-a stablit în
Apus în 1981. Printre obligațiile pe care și le-a asumat față de Securitate
era aceea de a capacita personalități din Apus să fie binevoitoare
Guvernului comunist al României. Pe lângă această datorie Iosif Țon a
înțeles că poate sluji interesele Securității dacă îi va face pe românii din
America să renunțe la critica Guvernului ceaușist și să colaboreze cu
Ambasada Română din Washington. S-a lovit însă puternic de membrii
ALRC-ului, pe care îi trădase în România, dar pe care încerca, odată
ajuns în America să și-i apropie din nou.

Oăle de basilic scot pui

Clocesc ouă de basilic și țes pânze de păianjen. Cine mănâncă din
ouăle lor moare, și dacă se sparge vreunul, iese o năpârcă!
Isaia 59:5

Singurul pe care l-a înfășurat în pânzele sale de păianjen a fost
Aurel Popescu. Imediat după ce a recâștigat încrederea acestuia, l-a
determinat să viziteze Ambasada Română și să obțină astfel rezolvarea
unor cazuri de imigrare. Vizitele lui Aurel Popescu la Ambasada Română
din Washington au dus la ruperea legăturilor membrilor ALRC-ului cu
acesta. Iosif Țon jubila din umbră, deoarece reușise să dezbine prieteni
vechi, adică să despartă pe Aurel Popescu de Pavel Nicolescu, luptătorul
pentru libertate religioasă în România care în urma meandrelor lui Iosif
Țon l-a declarat pe acesta un om al Securității și nu a mai putut fi mutat
de pe această poziție, oricât a pretins Iosif Țon după venirea lui în Statele
Unite că a fost expulzat din România de Securitate și are în obiectiv
apărarea fraților persecutați din România.
                          -pag.170-

Eroul anti-comunist Traian Bogdan este terfelit de Iosif
Țon

Veți fi urâți de toți din pricina Numelui Meu… Matei 10:22

În 1984 au venit din România în Statele Unite alți disidenți români
cu știri alarmante referitoare la înăsprirea persecuțiilor religioase din
România. Una din știri a fost aceea a uciderii lui Traian Bogdan, membru
al ALRC. Uciderea lui Traian Bogdan a fost voalată de Securitate prin
pretenția verdictului medical că a fost o sinucidere. Cei veniți din România
(Pavel Gavrilovici, păstorul care avusese curajul de a ține botezul interzis
la Caransebeș a fost unul din ei) au adus informații peremptorii că Traian
Bogdan nu fusese victima unei sinucideri, ci victima Securității. Acești
prieteni ai lui Traian Bogdan au redactat o scrisoare către Europa Liberă
în care detaliau sfârșitul de martir al acestuia, printre altele mărturisind
că trupul acestuia avea o gaură de mărimea unui pumn în spate și unghiile
smulse.

Iosif Țon a scris celor de la Europa Liberă scrisori prin care
discredita pe cei care relatau uciderea lui Traian Bogdan de către
Securitate, așa că până la urmă cei de la Europa Liberă l-au crezut pe
Iosif Țon, și nu au dat publicității informațiile adevărate ce priveau
martirajul lui Traian Bogdan. De ce s-a opus Iosif Țon atât de tare
publicării informațiilor aduse din România de martorii oculari ce au
constatat urmele supliciului lui Traian Bogdan? Dovada uciderii unui
disident îi costa mult pe securiștii români, de aceea au depus eforturi
uriașe ca să oprească informația corectă de a ajunge la Europa Liberă și
în Senatul american. Așa se face că au apelat și la serviciile lui Iosif Țon,
care nu i-a dezamăgit.

Semnale contradictorii

Din cuvintele tale vei fi scos fără vină și din cuvintele tale vei fi osândit
Matei 12:37

Anii care au urmat venirii lui Iosif Țon în America au dus tot
mai mult la discreditarea acestuia în ochii românilor din Statele Unite și
Canada, ceea ce l-a determinat să încerce o desprindere din colaborarea
cu Securitatea română și să recâștige terenul pierdut. Astfel, a început
să critice Guvernul de la București prin emisiunile de radio Europa
                                    -pag.171-

Liberă. Anii 1985 și 1986 au fost apoi martorii unei schimbări de macaz
în orientarea lui Iosif Țon. Vrând să se desprindă din colaborarea cu
Securitatea, a refuzat să mai facă servicii acesteia.

Drept urmare Securitatea română a trimis pe un agent al
lor, Constantin Gogu, ca să dea publicității anumite informații
compromițătoare pentru Iosif Țon și a-l aduce înapoi la matca colaborării.
Amenințările lui Constantin Gogu au devenit realitate când acesta a
publicat o lucrare în care descria și dovedea acțiuni ale lui Iosif Țon cu
potențial de compromitere. Constantin Gogu a fost însă un adversar prea
mic pentru Iosif Țon. Acesta l-a discreditat și a reușit să își mențină în
ochii unora aureola de luptător autentic pentru libertățile religioase din
România.

Declarații compromițătoare

…orice ați spus la întuneric va fi auzit la lumină; și orice ați grăit la
ureche, în odăițe, va fi vestit de pe acoperișul caselor. Luca 12:3

Nu același lucru a putut să îl facă Iosif Țon în situația în care două
documente extrem de compromițătoare pentru el au început să circule
printre românii din America. Drept urmare, Aurel Popescu a rupt imediat
orice relații cu Iosif Țon și a recunoscut intuiția corectă a membrilor
ALRC-ului care nu s-au lăsat furați de diplomația cu care Iosif Țon
acționase după venirea în SUA. Ce erau cele două documente? Erau două
note pe care Iosif Țon le-a dat Securității, una în 1980 și alta în 1981, în
care recunoștea că își cunoaște misiunea și dorește să o îndeplinească,
dar cerea să fie păsuit o vreme pentru a înlătura suspiciunile celor care îl
observau de aproape. Cele două note informative au căzut ca un trăsnet
în diaspora românească din Statele Unite. Se cereau explicații, și Iosif
Țon a oferit câteva contradictorii. Mai întâi a susținut că doar una din
cele două note îi aparținea, și cealalată ar fi contrafăcută de Securitate.
Ulterior și-a schimbat povestea și a susținut că ambele note erau opera
Securității ce voia să îi distrugă lucrarea din Apus. Singura problemă cu
această explicație este că expertiza grafologică la care au fost supuse cele
două documente a stabilit că îi aparțineau.

Întrebarea legitimă care a survenit a fost aceasta: Dacă Iosif Țon
era informatorul Securității și făcea servicii României ceaușiste, de ce
ar fi dat Securitatea la iveală cele două note? Unii au adus ca explicație
dorința de răzbunare a Securității române pentru faptul că Iosif Țon
                               -pag.172-

refuza să îi mai slujească. În realitate, alți păstori care au refuzat să mai
slujească Securitatea nu au fost deconspirați de către Securitate, ci au
fost tamponați într-un fel sau altul, dar nu s-a dat la iveală niciodată
cooperarea lor.

Există două posibile explicații ale apariției celor două note date
de Iosif Țon Securității. Una este că după ascensiunea lui Gorbaciov
la conducerea Uniunii Sovietice, Iosif Țon a devenit un agent KGB-ist.
Această trădare i-a iritat groaznic pe securiștii români, care au hotărât
să arate legăturile sale cu Securitatea română pentru a-l compromite în
relațiile sale cu Securitatea sovietică. De aceea, cele două note au fost
aruncate pe piață.

O altă explicație a apariției celor două note este că un simpatizant
al mișcării baptiste din România doritor să oprească răul perpetuat de
Iosif Țon și să expună trădarea frățietății de către acesta, având acces
la dosarele Securității, a extras cele două note și le-a trimis printr-un
vizitator străin celor din America. Nu știm dacă cel în cauză era credincios
sau securist. Știm că au existat în Securitate oameni care simpatizau
pe cei credincioși și îi ajutau într-un fel sau altul să reziste în lupta cu
Securitatea. Una din modalitățile de asistare a celor credincioși a fost
divulgarea numelor celor ce cooperau cu Securitatea.

Există, de asemenea, evidențe ale colaborării lui Iosif Țon
cu KGB-ul sovietic. Perestroika l-a determinat pe Iosif Țon să își
reconsidere poziția față de Securitatea română, care rămăsese fidelă lui
Nicolae Ceaușescu. Glasnostul și Perestroika intenționau să schimbe fața
lagărului sovietic, și Iosif Țon nu voia să fie surprins de partea celor
ce pierdeau partida. Acest lucru, credem noi, l-a determinat să își ofere
serviciile KGB-ului.

De aici înainte Iosif Țon a colaborat cu aripa Securității române
ce plănuia înlăturarea lui Ceaușescu. Așa se face că în anii aceia
predicatorul transformat în agent dublu a început să aibă „revelații” cu
privire la deschiderea lagărului sovietic pentru Evanghelie și prăbușirea
regimului ceaușist. Lucrând pentru KGB era simplu să facă astfel de
prorocii.

În primăvara anului 1989 Iosif Țon știa că zilele regimului
ceaușist sunt numărate și spunea deschis acest lucru. Aștepta cu sufletul
la gură căderea Guvernului ceaușist pentru a reveni în țară și pentru a
candida la funcții importante în Guvern. Lansase la un moment dat și
ipoteza candidaturii sale la Președinția României. Desigur că a fost adus
cu picioarele pe pământ de către Securitatea post-decembristă.
                        -pag.173-
Totuși, pentru serviciile făcute Securității Iosif Țon a fost
răsplătit, printre altele, cu un palat pe care familia Ceaușescu îl avea în
Oradea și pe care în urmă cu vreo câțiva ani (2006-2007) colaboratorul
vechii și noii Securități din România încerca să îl valorifice oferindu-l
de vânzare în Apus (New York). Avem dovezi și martori ai lucrurilor
afirmate mai sus. Omul de afaceri la care a oferit-o ne-a spus direct toate
aceste lucruri.

Arginții lui Iuda

Când s’a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi, şi a ales dintre ei doisprezece,
pe cari i-a numit apostoli, şi anume: Pe Simon, pe care l-a
numit şi Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov; pe Ioan; pe Filip; pe
Bartolomeu; pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon,
numit Zilotul; pe Iuda, fiul lui Iacov; şi pe Iuda Iscarioteanul, care s’a
făcut vânzător. Luca 6:13-15

Am mărturia șoferului personal al lui Iosif Țon, Petru Vuc, care din
cerber al lui Iosif Țon a devenit un detractor al acestuia după ce a văzut și
constatat anumite lucruri ce îl incriminează și îl recomandă ca iubitor de
bani și câștig mârșav. Iată unul din acele lucruri. Din străinătate veneau
loturi de autoturisme pentru lucrătorii cu Evanghelia din România, și
în loc să le ofere păstorilor pentru care fuseseră dedicate, Iosif Țon le
vindea. Chiar șoferului său, lui Petru Vuc i-a cerut bani pentru mașina ce
i-a „dăruit-o”!”

-va urma-

Reclame

8 gânduri despre „„Machiavelism” și „Triumph”

  1. Draga Barthimeu. Analizati -cred eu- cele mai dramatice evenimente post-belice pt baptisti, dramaticele evenimente Caransebes cu toate dedesubturlie si protagonsitii lor.
    Facei citeva greseli mai mult sau mai utin semnificative pe care le putei corecta usor:
    -Pavel Nicolescu (incorect Niculescu). Radoi e corect in carte
    -Traian Bogan n-a murit in accident de masina simulat de Secu, Radoi are dreptate, Traian a murit in cele mai dramatice circumstante, oficia, s-a sinucis. Membru ARLC, Traian a primit ordin de incorporare. Vrind sa ajunga in AMeirca imrepreuna cu sotia si de teama persecutiei in armata (ca ALRC-ist} Train incearca sa fuga. Sotia reuseste dar el nu. Urmarit de militie si sperind sa reuseasca ulterior, Traian se ascunde in podul unui batist din Bucurest. Dupa o vreme, gazda l-a gasit spinzurat. ALRC-ul are motive sa banuiasca simulrea sinuciderii; gazda insa sa trecut prin motive dramatice, trezindu-se cu un cadavru in pod.
    – Cred ca memoria va insalape dvs si nu pe mine. Iosif Ton a fost profesor la Seminar inainte de Caransebes si u dupa…. iar Dinca a fost dat afara inainte de chestia asta. Chiar daca F. Dinca s-a intrs impotriva lui Ton, cele doua evenimente vor fi fost intr-o alta ordine cauzala decit cea descrisa de dvs.
    Sper ca nu va eti supara. E usor sa ne insele memoria… Interesant ce scrie N. Radoi in carte. Un om de mare curaj s cu „inima buna” (Traian Morar, fost ALRC-ist). Nu cred insa ca colonelul este credibil. Mai multora li s-a spus in tara ca Ton e „de-al nostru”. Comnusitii care spuneau asta puteau minti sau juca cartea dezinformarii.

    1. Stimate D.R.!
      Îmi place că v-ați ascuțit simțul observației vis-a-vis de greșelile mele. Din păcate doar în ce-i privește pe alții. Mă gîndeam mai în glumă, mai în serios că poate s-o fi născut un al doilea Alin Cristea, cel cu „Bă pocăiților…” 🙂 Nu de alta dar vorba aceea cu bîrna din ochiul propriu și paiul de la altul, cred că se aplică și la Dvs. Așa, doar de curios, v-ați numărat (doar) greșelile ortografice și de punctuație? Că diacriticele nu le-am mai pus în calcul.
      Dacă nu, atunci vă ajut eu: aveți cel puțin 16 (ȘAISPREZECE) greșeli, față de doar 1 (UNA) a mea (cea cu Niculescu).
      Dacă vă reamintesc că episodul Țon-Dincă nu e opera mea ci a lui Rădoi, atunci lucrurile se agravează.
      Cît privește greșelile de formă ( Nicolescu în loc de Niculescu) și de fond (confuzia Bogdan-Gherman) mi le asum. Îmi pun cenușă în cap, că dacă tot nu prea am păr e mai simplu! 🙂 Sac, ca să mă îmbrac în el, unul așa aspru de cînepă, n-am găsit în America. Poate mă ajutați. Așa ca pocăința mea să fie deplină! 🙂
      Dar am o bănuială. Cred că pe Dvs altceva v-a supărat: incriminarea idolului Dvs alias Iosif Țon. Ce părere aveți? Chestia aia cu Mărgăraș și Triumph-ul e credibilă au ba?!?
      Dar apropos de credibilitate. În relatarea lui Rădoi despre acel colonel de ce nu-i acordați credibilitate ciobanului Lae? Cum vine asta? Cînd vreți îl credeți pe Rădoi, cînd nu, nu?!? După care criterii?

      1. Greselile mele mi le asum sunt multe; scriu greu pe laptop. Depre fond. Nicolae Radoi insusi recunoaste ca nu stia sa-l creada sau ba pe colonel. Dinsul a ales sa-l creada; eu, ba! Nu pe dl Radoi nu-l cred ci pe colonel. Relatia Maderas-Tzon o stiti dvs mai bine decit mine (l-am vazut o singura data pe M). Se poate sa ma insel, dar dupa ce-a ajuns la Oradea, Tzon n-a mai fost profesor la Seminar. O vreme a fost Doru Motz, cred ca dupa Tzon. Despre masina din Anglia n-am stiut; au existat unii care au tradus carti -nu spi cine- si pt ca nu i-au putt plati, aun aranjat ca neamurile sa le faca cadou masina. Au fost altii care au avut bani si au dat unor emigranti ca sa scape de legea 18… apoi au primit cadou de la neamuri o masina. Habar n-am ce invirteli avea Tzon cu Maderas. Nici Domnul s-ar putea sa stie toate dedesubturile;lui IT. D-apoi eu? Nu va suparati; noi doi impreuna cu dl Radoi putem scrie istoria baptista dintr-un dialog al amintirilor. Eu am polemizat cu dl Radoi pe blogul dinsului. Dumnealui e erou dar uneori face presupuneri… presupunerile pot fi corecte sau ba, Domnul stie. Nu va suparati. Eu am ginduri bune.

  2. va propun un proiect de colaborare cu dvs si dl. Radoi. Dinsul a scris. Putem poate clarifica acel intunecat an al istoriei baptiste, Ne-ar trebui pe cineva cu acces la dosare. De ce sa presupunem? V-as mai propune ceva desi ma tem c-o s-o luati cu aroganta. As sugera sa-l contactati pe Doru Motz. Dinsul i-a cunoscut bine pe iT si pe Ap si PN si pe Dinca si vad ca colaboreaza cu dl Radoi. Dl Motz a scris multe amintiri pe desculti. Unele sunt prea personale, dar unele se refera la personajele in discutie… desigur el era plecat la momentul „caransebes”. Un alt personaj interesant este Andrei Popescu; ma indoiesc ca va colabora. La inmormintarea tatalui sau, a oferit o explicatie diferita a rupturii tatalui sau cu PN. Nu inseamna ca el stie tot ce stie dl. Radoi. Nu stiu de ce va suparati. Ca sa revin la dl Motz, interesante mi s-au parut istoriile lui despre traducerea unor carti cu impact in Ro. Va aduceti aminte de filmul apologetic cu „apa”? De Viata lui Isus Hristos? Dictionarul Biblic? Originea Omului/Destinul Omului? Doru a penetrat cercuri influente evanghelice; Dumnezeu a deschis usi. Si fiti linistit, foarte linistit; parerea lui despre IT nu este prea grozava. Dinsul are insa o privire mai putin razboinica, mai detasata si mai potrivita unui istoric (amintirile-i sunt scrise de mult). Dumneavoastra sunteti un intelectual crestin capabil sa priveasca lucrurile mai fara patima. Critic, dar obiectiv!
    PS- Ca sa va fac curios, DM a raspindit in US scrisorile -cele 3- „pierdute” de iT, Pt improspatarea memoriei, ele au fost dovada irefutabila a ALRC ca IT ar colaborat. Ele l-au convins pe AP care a scris „felicit AlRC pt perspicacitate. Eu m-am lasat pacalit”.

  3. Sa va mai spui ceva. Am citit cu interes o parte din dosarul d-lui Radoi publicat de dinsul. Lucruri interesante care confirma suferinta dinsului. Dar nu apare nimic cu referire la IT. Ma asteptam o clarificare a sorgintei declaratiei pe care IT a cerut-o de la d-na Radoi, promitindu-i eliberarea sotului de parca era procuror general nu pastor. Incidentul l-a indignat pe buna dreptate pe NR si pe mine. Din pacate, dosarul d-lui Radoi nu clarifica presupunerea noatsra, Raminem la presupunerile d-lui Radoi sau la raspunsul lui Tzon (dat mie) „am primit-o de la prietenul meu Barbatei care m-a rugat s-o duc la familiiile celor inchisi”. Sper ca cineva va vedea dosarul Caransebes de la nivel „central” si nu de la nivel de Caransebes… Asta nu stirbeste din valoarea amintirilor lui NR si nici nu-l apara pe IT dar nici nu aduce dovada presupunerilor noastre.

    1. Dorule dragă, pînă la urmă trebuie să admitem regula celor TREI „P”: că lucrurile au fost posibile, probabile și (mai ales) plauzibile. Fără credința în existența acestor TREI „P”, nu putem face un pas… 😦

      Dorule, numai puțin! Unde vezi tu Nicolescu în loc de Niculescu în postarea mea?

      1. Scuze pt confuzie, Nicolescu e numele lui Pavel, Si pe mine m-a corectat Doru Motz. N. Radoi il ortografiaza corect; gresala e la dvs. Cele trei P sunt puternice. Dar nu suficiente in cazul in care putem gasi mai mult.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s