Hermeneutica biblică și imaginarul (1)

Întotdeauna mi-a plăcut formula: „Vă spun ce am să vă spun. Vă spun ce am de spus. V-am spus ce am avut de spus.” Altfel spus (sic!) e vorba de o triplă afirmare legată de conținutul unei comunicări, fie ea orală sau în scris.

Ca atare mă voi referi (categoric în mod limitat) la relația dintre intepretarea/hermeneutica Scripturilor și imaginația umană. Imaginar, imaginație vor fi termenii folosiți alternativ pe tot parcursul articolului.

O strictă delimitare se impune: nu sunt psihiatru și/sau nici psiholog care să aibă o supraspecializare pe acest segment cognitiv. Și totuși, trebuie să mărturisesc că ambele m-au fascinat. Cu toate acestea, o abordare „pe limba tuturor” a tematicii de mai sus cred că nu ține de domeniul imposturii.

Stînd mai îndeaproape lîngă Biblie mă gîndeam nu atît de mult la definirea, rolul, metodologia, tipologia, limitele respectiv implicațiile hermeneuticii, cît la imaginația umană corelată acestei etape (din cele patru) din cadrul studiului biblic. Reiterînd stricta limitare a imaginației doar în raport cu Scriptura, și cu absolut nimic altceva, să încercăm (fie și interogativ) să descifrăm cîte ceva despre imaginar/ție ca instrument hermeneutic.

Pornind de la o abordare generală a imaginației prin întrebări de genul:

Ce este imaginația și din cîte perspective poate fi ea definită? Care e substratul psiho-fiziologic al imaginației? Cîte tipuri de imaginație există? Este imaginația o funcție statică sau într-o acerbă dinamică? În ce măsură imaginarul/imaginația poate fi mînuită constructiv respectiv destructiv? Ce anomalii poate prezenta imaginația și care sunt implicațiile acestora din urmă?

Vom încerca apoi să ne focalizăm atenția pe relația hermeneutica biblică versus imaginar/ție prin interogații precum:

Se poate să apelăm la o funcție psihică naturală (în speță imaginația) pentru a o aplica într-un domeniu atît de important precum interpretarea Bibliei? Și dacă răspunsul ar fi afirmativ, în ce condiții? Care trebuie să fie limitele aplicabilității imaginarului în interpretarea Scripturii? Cum se verifică dacă hermeneutica imaginativă a Bibliei  e una sustenabilă teologic sau nu? Sau mai exact, care e raportul dintre hermeneutica imaginativă și cea obiectiv-reală a unui text biblic (pe de o parte) respectiv relația cu celelalte etape (pe de altă parte) din acronimul OICA (Observație-Interpretare-Corelare-Aplicare) ? Care ar fi cîteva texte scripturale exemplificative în care am fi legitimați să apelăm la imaginar/ție? Ce implicații aplicative poate avea o interpretare a textului sacru bazată pe imaginație?

Cam atît deocamdată…

-va urma-

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.