Și ce dacă „..după Cuvîntul Domnului”, „după Scripturi” ?

Acum, cînd în materie de moralitate se recurge tot mai des și mai apăsat la „politically correctness” ca la ultima autoritate (în detrimentul lui „morally correctness” ), chiar că unii ne-am putea întreba: și ce dacă?

Că e nevoie imperioasă de valori morale absolute, o reiterează foarte mulți. Și unde ar putea fi ele (valorile) regăsite dacă nu în Cuvîntul Domnului, adică în Scripturi?

Că așa stau lucrurile, sau altfel formulat, ca fundamentul teologic să fie solid, atît Vechiul cît și Noul Testament recurg ca la ultima autoritate spusa lui Dumnezeu.

Lecturînd extensiv Vechiul, am dat peste o perifrază lait-motiv care subliniază imutabilitatea, perenintatea, intransigența Cuvîntului Domnului. Aici mă refer la unele pedepse , dar și la binecuvîntări, din viața regilor celor două mici regate ebraice: Iuda și Israel. Iehu mi se pare prin excelență un aplicator al perifrazei „după Cuvîntul Domnului”.

Pentru că unii se află/ne aflăm în Săptămîna Mare, una care culminează cu Învierea, nu e greu de observat că absolut totul s-a petrecut „după Scripturi”. Și ca exemplu aleator,dar profund relevant, Pavel în 1 Corinteni 15 repetă obsesiv „după Scripturi”.

Oare DE CE?

Sau altfel formulat: Și ce dacă?

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s