Despre Mike & Faith: Ce mică-i lumea!

Complet neprogramat, nici pe departe predictibil, înafara oricărei speranțe, mi-a fost dat să ajung cu serviciul într-un mic orășel din țara-continent numită SUA.

„Îmi pică” la rînd la examinare echocardiografică o persoană destul de firavă după aparențele cortului de lut, dar de o robustețe spirituală aparte.

Așa, ca să descrețesc puțin frunțile pacienților, intru în vorbă aproape cu fiecare din ei despre una-alta. Cum de accentul european nu mă pot debarasa, acesta e cel care mă dă de gol. Și mă întreabă unu-altu’, „pe-n engleză”-cum spuneau copii noștri cînd erau de-o șchioapă: De unde sunt?

La care eu, ca să verific cît habar au americanii de geografia mapamondului, îi întreb (se subînțelege că în engleză): „Cam de unde crezi tu că vin eu?”

Le dau de obicei trei -cinci șanse să ghicească (avînd în vedere accentul meu „neamericănesc” și numele de pe ecuson), cam de unde mă trag. Și încep de la periferie, cu continentul. Unii mă plasează sau în Africa (culmea! 🙂 🙂 ) sau în Asia (eventual în India, că sunt cam bărnaci- cum zic ardelenii brunețeilor). M-oi fi născut eu în Cluj, în cartierul Iris, pe (fosta) strada Bufniței unde pînă în ’61-’62 din trecutul secol și mileniu era o mică colonie de țigani, dar nici chiar așa! :). După ce nimeresc Europa, merg mai departe cu excluderile și-i întreb: „din N sau S, din E sau V?”. Dacă nu zic Spania sau Italia, o iau cu Polonia și Ucraina. Văzîndu-i cum plutesc în nesiguranță le dau un ultim cîrlig:„Numele țării din care vin începe cu litera R”. La care, într-o covîrșitoare majoritate, cei mai mulți sar pe „Rusia”. La care iar intervin menționînd-le că țara lui Putin nu face parte din Europa, ci din Euroasia. Cînd îi întreb pe unii (nicidecum pe cei din milenial generation, că ei sunt completamente „autiști”), pe cei de vîrsta mea, de un Năstase Ilie, sau de o Comăneci Nadia, unii fac click: România. La care eu, ca să-i încurajez, le mulțumesc că au ghicit…

Și ca să vin la ideea din titlul de mai sus, la același test gnosologic l-am supus și pe firavul meu pacient Mike. Ce m-a surprins la el a fost prompititudinea cu care a ghicit:România.

La care eu, după ce îl felicit, continui să îl chestionez: „Dar ce mai știi tu despre România?”. Surprize, surprize!- cum ar zice zîna de Andreea Marin. Plăpîndul meu examinat îmi spune că el a vizitat Bucureștiul, Clujul, Oradea și alte cîteva orașe importante cu ocazia dotării (cu stații de radio FM) locațiilor Vocii Evangheliei. Și că la el, la începutul anilor ’90 a venit unul ” Țon Iosif că el vrea ca prin Alianța Evanghelică să deschidă 7 sau 8 posturi de radio creștin. Și Mike al meu a fost inginerul expert în telecomunicații care s-a nimerit să lucreze cu Iosif Țon.

Ca vocația profesională să fie total pusă în slujba Mandatului încredințat de Mîntuitorul în Matei 28:19-20, Mike al meu s-a implicat și în dotarea postului de radio creștin HCJB din Quito, Ecuador. Cine din generația mea nu-și mai amintește nostalgic de acest post de radio și de cel de la Monte Carlo? Ce vremuri! Și ce oameni!

Așa se face că Dumnezeu, Marele Planificator, m-a pus față-n față cu un mare creștin , mare prin credincioșie, prin profesionalism, dar mai ales prin modestie. Pînă acolo că am fost invitatul lui la o cină!

Ce mică-i lumea!

Dar ce mare-i Dumnezeu!

Mike & Faith Axman – parcă au ceva britanic în zîmbet și decor!

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s