Ce-mi place și ce nu-mi place în… „Anexa 6”

Continuînd periplul prin cartea „moșului”Lae- alias Nicolae Rădoi- cea intitulată „O Cetate de Necucerit”, am dat peste Anexa 6.

Ce-mi place și ce nu-mi place în… „Anexa 6”?

Place formularea gen „domnul Iosif Țon”. Domn și nu frate! Asta pentru că s-a dovedit a nu fi fost un frate de și în credință și adevăr. Nu-mi place intenția d-lui Iosif Țon de a determina Biserica din Caransebeș de a face compromisuri…

Place curajul fraților din Caransebeș de a nu fi luat în calcul aberanta hotărîre a Uniunii Baptiste condusă la acea vreme de celebrul tandem Bărbătei-Mara, hotărîre tip ingerință (nepermisă legal) de a-i  exclude pe desidenți. Nu place însă adeziunea tacită a d-lui (pentru a doua oară apare formularea!) Iosif Țon  la opțiunea mai sus menționată a Uniunii…

Place opoziția Bisericii din Caransebeș față de intențiile lui Bărbătei Paul, cel etichetat plastic de către domnul Iosif Țon drept „IUDA”! Nu place însă „semnătura unei cîntărețe de la unul din restaurantele locale” (iată o culme a culmilor parodiei!), alături de celelalte 131 de semnături pentru alegerea unui alt comitet decît cel legal constituit respectiv pentru înscăunarea (temporară) în jilțul popesc a lui Ioan Găvăgină.

Multe alte plăceri si neplăceri pot fi găsite în ceea ce urmează mai jos…

 

ANEXA 6

MARIONETELE DIN CONDUCEREA CULTULUI BAPTIST ÎN SLUJBA MILIȚIEI RAPORT AL COMITETULUI ALRC

Scrisoare deschisă adresata tuturor persoanelor şi organizaţiilor din ţara şi din străinătate în problemele drepturilor omului. La ora când scriem aceste rânduri, trei creştini baptişti, după ce au fost bătuţi crunt în văzul lumii şi în localul Miliției din Caransebeș, îşi aşteaptau sentinţa ce urma să fie pronunțată de Tribunalul din Caransebeş. În ultimul moment aflăm că sentinţa s-a și pronunţat: vom vorbi despre aceasta mai târziu. Numele lor sunt Cocârţeu Petre, Rădoi Nicolae şi Prejban Ionel. Cei trei sus-menţionaţi nu sunt singurii care au fost torturaţi. Au fost de asemenea bătuţi sălbatic fiul lui Rădoi, un tinerel de 17 ani, Juhasz Emeric din Timişoara, şi încă un baptist din oraşul Oţelul Roşu, Codreanu Moise.

Ce s-a întâmplat la Caransebeş începând de joi 12 octombrie 1978?

Referindu-ne strict la evenimentele petrecute aşa cum le relateaza martori oculari, precum şi din declaraţiile făcute la proces, rezultă următoarele: Începutul l-a făcut Comitetul Comunităţii Bisericilor Baptiste din Timişoara (preşedinte Băleanu Gheorghe), care, în ciuda prevederilor clare ale Statutului Cultului Baptist, a încercat printr-o circulară să înlăture Comitetul ales al Bisericii din Caransebeş, şi să-i impună un alt Comitet. Biserica n-a cedat acestei încercări şi, într-o Adunare Generală, a decis să-şi menţină Comitetul ales. Nici măcar încercarea domnului Iosif Ţon de-a determina Biserica să cedeze printr- un compromis, organizând noi alegeri, nu a convins pe nimeni.

În aceste condiţii Uniunea (prin “Uniunea” vom înţelege aici şi în cele ce urmează “Uniunea Comunităţilor Creştine Batiste din R.S.R.” – preşedinte Mara Cornel, secretar general Bărbătei Paul), în şedinta din 31 august, a hotărât excluderea membrilor Comitetului şi a altor persoane din Biserică, sub pretext că aparţin unei organizaţii zise “ilegală”, sau pentru abateri de la doctrină, fără a se specifica de ce organizaţia respectivă este “ilegală” şi ce doctrine au fost încălcate, fie pentru nesupunere la hotărârea Comunităţii de Timişoara, care dispusese anterior destituirea Comitetului Bisericii. Circulara Uniunii dată în acest sens poartă numarul 950 din 5 septembrie 1978. Biserica Baptistă din Caransebeş, într-o Adunare Generală, a respins hotărârea Uniunii ca nebiblică şi nestatutară.

-pag.315-

Conform Statutului Cultului Creștin Baptist, numai Biserica poate exclude un membru al său, numai ea poate să-şi demită Comitetul şi să organizeze noi alegeri.

Uniunea are dreptul să excludă numai pentru abateri doctrinare comise de persoane din conducere (păstori, diaconi). Ori, în cazul în speţă nu existau nici un fel de abateri doctrinare, şi s-a urmărit înlăturarea Comitetului Bisericii deoarece acesta s-a manifestat deschis împotriva atitudinilor nebiblice şi slugarnice ale membrilor Comunităţii şi Uniunii faţă de Departamentul Cultelor.

Se ştie că nu numai Biserica din Caransebeş a respins hotărâri nestatutare ale Uniunii, ci şi alte Biserici, precum Biserica Sf. Treime din Bucureşti, Biserica Baptistă din Ploiești. Comitetul Uniunii a decis însă să-şi aplice cu forţa şi cu ajutorul autorităţilor deciziile sale ilegale, şi prima încercare a făcut-o la Caransebeş.

Dacă mai are nevoie să se convingă cineva de decăderea morală a conducerii Cultului Baptist, de rolul său de agentură a Departamentului Cultelor în sânul Cultului Baptist, de colaborarea incorectă cu organele de stat şi conlucrare cu acestea în dauna intereselor Bisericii, atunci întâmplările recente de la Caransebeş sunt de natură să deschidă ochii tuturor şi să ţintuiască conducerea Cultului pentru totdeauna la stâlpul ruşinii.

Ar fi aici de menţionat, înainte de a descrie faptele grave petrecute la Caransebeş, că mai întâi Comitetul Uniunii a reuşit să-şi asigure dacă nu adeziunea, cel puţin tăcerea domnului Iosif Ţon, care, din motive ce nu se cunosc încă, a trecut pe poziţiile Uniunii. S-a aflat că Iosif Ţon ar fi decis totuşi să intervină; să vedem când şi cum!

Iată faptele petrecute la Caransebeş începând de joi, 12 octombrie 1978. În această zi, Comitetul Executiv al Uniunii şi al Comunităţii din Timişoara, compus din următorii păstori: Mara, Bărbătei, Băleanu, Românu, Trifu, Stanca, Găvăgină şi alţii, s-au deplasat la Caransebeş pentru a-şi impune, cu ajutorul autorităţilor locale, ilegala lor decizie.

Joi, 12 octombrie 1978, membrii Comitetului Uniunii şi al Comunităţii au încercat în cursul dimineţii să determine pe unii membrii ai Bisericii să se pronunţe împotriva Comitetului Bisericii, mai mult chiar, să se dedea la provocări în timpul serviciului divin de vineri seara pentru a da ocazie Uniunii să facă ordine. După amiază au fost primiţi în audientă la Consiliul Orăşenesc de Partid şi la Consiliul Popular al oraşului Caransebeş. Vineri seara, după o nouă vizită la autoritătile locale, după o încercare nereuşită de a bloca intrarea în Biserică a membrilor

-pag.316-

Comitetului Bisericii şi după încercarea de asemeni nereuşită a domnilor Mara şi Bunaciu de a lua cuvântul, Biserica a protestat împotriva acestor intenţii, pentru ca în final dl. Paul Bărbătei (omul pe care păstorul Iosif Ţon l-a numit pe drept cuvânt o „Iuda“ în rândurile baptiştilor din R.S.R.), încălcând toate principiile şi prevederile statutare, să propună înfiinţarea unei noi Biserici, trecând la întocmirea unei liste cu cei ce înţeleg să se supună necondiţionat hotărârilor Uniunii.

În aceste condiţii, şi cu sprijinul şi în prezenţa autorităţilor (erau de faţă directorul Cristoiu din Departamentul Cultelor, inspectorul Pârneci, precum şi secretarul Consiliului Popular al oraşului Caransebeş), a întocmit o listă cu 131 semnături, între care figurează până şi semnătura unei cântăreţe de la unul din restaurantele locale. S-a anunţat de asemenea că se alege un alt Comitet şi că păstor al Bisericii a fost numit dl. Ioan Găvăgină. Biserica din Caransebeş a protestat vehement împotriva acestei măsuri.

De remarcat, pentru a câta oară, rolul nedemn jucat de dl. Paul Bărbătei, jurist şi secretar general al Cultului Baptist, care îşi calcă în văzul lumii promisiunea făcuta la Congres, că va urmări cu stricteţe respectarea statutului şi a legilor, şi care, întrebat fiind de ce procedează astfel, nu cunoaşte alt răspuns decât: „Asta e situaţia“. Oare dânsul nu ştie că o Biserică nu poate fi desfiinţată şi alta înfiinţată decât în anumite condiţii şi cu respectarea unei anumite proceduri?

Dar ce s-a întâmplat duminică întrece orice închipuire. Încă de vineri, membrii Uniunii declaraseră în public că trebuie făcut apel la autorităţi pentru impunerea hotărârilor Uniunii şi a Comunităţii de Timişoara. Primul lucru încercat duminică de către Uniune a fost impunerea noului păstor, Găvăgină, rău văzut de toată lumea. Precum se ştie dl. Găvăgină a mai fost alungat o dată de la conducerea Bisericii. Duminică dimineaţă, Găvăgină Ieremia, deşi se pregătise să oficieze în mod abuziv botezul programat, a fost determinat în mod paşnic, dar hotărât să cedeze această cinste altora, aleşi de Biserică. În continuare, întreg serviciul divin, inclusiv botezul, s-au desfăşurat în cea mai perfectă liniște. Cine putea bănui aranjamentul sinistru dintre Uniune şi autorităţile locale concretizat la terminarea serviciului divin printr-o provocare nemaiîntâlnită de mult în România?

Este aproape ora 1:30 şi grupuri de credincioşi, bărbaţi, femei şi copii se îndreaptă de la Biserică spre casele lor; fiecare localnic are invitaţi la masă şi tensiunea produsă de membrii nepoftiţi ai Uniunii părea a se fi stins.

-pag.317-

PĂREA! Pentru că pe neaşteptate asemenea unui trăznet din senin drumul e barat de Miliţie şi Securitate; dube, maşini gata pregătite se deschid şi se aud în plină stradă ordine stridente urmate imediat de bruscări şi insulte grosolane.

Credincioşii Rădoi Nicolae, Cocârţeu Petru, Juhasz Emeric şi alţii sunt imobilizaţi şi târâţi spre maşinile Miliţiei; se produce un vacarm de nedescris şi femeile ţipă şi caută să-şi smulgă bărbaţii din mâinile miliţienilor, care lovesc unde nimeresc cu bastoane de cauciuc – femeile sunt trântite la pământ şi sângele începe să curgă.

Împinse în maşini, victimile sunt lovite fără milă şi martori oculari declară că la Miliţie, când au coborât din maşini erau învineţiţi şi plini de sânge. Cocârţeu era purtat pe braţe, iar Rădoi era încovoiat. Aceiaşi martori declară că ţipetele n-au contenit multă vreme în camerele Miliţiei, care în ciuda legii loveau barbar oameni paşnici şi nevinovaţi.

Dupa amiază, un nou episod fierbinte. După ora de rugăciune, un grup de credincioşi se îndreapta în linişte de la Biserică spre sediul Miliţiei, pentru a se interesa de soarta fraţilor lor. În numele lor, fostul seminarist Prejban Ionel a păşit spre sediul Miliţtiei, dar abia a apucat să spună pentru ce a venit că s-a pomenit înşfăcat şi lovit în mod barbar în faţa mulţimii stupefiate şi înfiorate de spaimă. Loviturile şi ţipetele au continuat şi în sediul Miliţiei.

Au fost arestaţi Rădoi Nicolae, Cocârţeu Petru şi Prejban Ionel, împotriva cărora s-a deschis o acţiune penală. Loviţi violent, fără milă au fost şi Juhasz Emeric (care a primit în camerele Miliţiei nu mai puţin de 50 de lovituri cu bastonul de cauciuc), fiului lui Rădoi, un copil de 17 ani, Moise Codreanu şi alţii. Li s-au aplicat amenzi, câte 2.000 lei, lui Codreanu şi Vuc Petru, şi 1.000 lei lui Ion Teleagă.

Se făcuse noapte şi peste Caransebeş, în mii de suflete s-a aşternut o linişte grea. Intenţia de a fi judecaţi după procedura de urgenţă nu s-a putut aplica integral, victimile agresiunii neputând să apară în faţa Tribunalului cu semnele torturii, vizibile chiar şi a treia zi când a avut loc procesul. Singurii absenţi din sala Tribunalului în Ziua Judecăţii erau autorii morali, membrii Uniunii şi ai Comunitaţii de Timişoara. Ei sunt pe undeva ascunşi, în aşteptarea rapidului de noapte care să-i ducă acasă.

-va urma-

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.