Ce ne facem cu (două sau mai multe) texte care (aparent) se contrazic?
De care dintre ele ne afiliem? Și pe ce criterii?
Sau nu cumva ar trebui să armonizăm unitar și consecvent acea aparentă contradicție?
O mică mostră pe această temă e ceea ce ne spune Domnul Isus („Dacă umblă cineva ziua, nu se poticneşte, pentru că vede lumina…”) și ceea ce afirmă Pavel (în Romani 14 pe tema poticnirii celui slab) . Și aceasta cu atît mai mult cu cît Pavel a primit Evanghelia (de care nu-i este rușine) tocmai de la Christos Isus!
Unde e rezolvarea „inadvertenței” ?
