ANEXA 24 (Partea II)- Cine se scuză, se acuză

Datorită unei ANEXE (24) hiperextinse , am considerat util fragmentarea ei în două: Partea I (Sula, pătura și trîmbița- sugestiv subtitlu, nu?) ne-a prezentat un Belciu Busuioc (de aici B.B.) critic, pseudopacifist, unul „cu musca pe căciulă” (după ciobanul Rădoi), unul care apelează selectiv la texte biblice pe marginea mîniei sfinte respectiv a mîniei păcătoase.

În a Partea II a mai-sus amintite ANEXE, să continuăm să-l descifrăm pe același B.B.. B.B.-ul nostru nu are nimic în comun cu celebru/a B.B- alias renumita actriță din Hexagon, renumită nu doar prin frumusețe și charisma actoricească, dar și prin (din nefericire) quadruplul ei mariaj.

B.B. încearcă asiduu, pe toate căile să-l împiedice pe Nicolae Rădoi să publice istoria persecuției Bisericii din Caransebeș din a doua jumătate a anilor șaptezei din România securisto-comunistă. Dar mai ales ca Rădoi să nu dea nume, fapte, întîmplări… B.B. a încercat disperat să cosmetizeze tragedia de la Caransebeș! 😦

La polul opus, fr. Rădoi Nicolae încearcă să taxonomizeze vinovăția informatorilor din biserici cu cea a ofițerilor de Securitate. O face pentru generațiile mai tinere care n-au gustat din „harul suferinței” pentru Christos. O face în scop educativ. După opinia fratelui Rădoi ( dar nu numai) „cozile de topor” din biserici se fac mai vinovate comparativ cu ofițerii Secu. Și pe bună-dreptate… Lăsăm cititorul să decodifice argumentul…

B.B. îl abordează mixt (telefonic și prin scrisori) pe Nicolae Rădoi, doar-doar îl va convinge „s-o lase mai moale”. B.B. baleiază de la „dulcegării” la „beșteleli”.

Nicolae Rădoi nu întîrzie să-i răspundă predicatorului de Melbourne. Din replica fr. Rădoi nu lipsește curajul, clar-viziunea, promptitudinea.

În duelul Busuioc-Rădoi intervine (binemeritat) Ionel Jura. Din nefericire nu am putut accede la adresa de pe Youtube pentru a-l audio-visualiza pe Ionel Jura pentru a ne clarifica despre „duelul” Rădoi-Busuioc…

ANEXA 24 se încheie cu un pasaj avînd un sub-titlu mai mult decît sugestiv:

„CINE SE SCUZĂ SE ACUZĂ!”

Așadar să parcurgem a doua parte a anexei…

În dialog cu pastorul Belciu Busuioc (II)


Păstorul Busuioc este alertat că urmează să îmi public memoriile legate de Caransebeș 1978 și dorește să se asigure că nu dau în vileag numele celor ce au jucat un rol nefast în toată istoria persecuțiilor Bisericii Baptiste din Caransebeș între anii 1977-1982.


El însuși mi-a scris ceva despre acele evenimnte, în care promovează ideea că toată persecuția s-a datorat unui singur individ, membru al Bisericii, membru în Comitetul Bisericii până în februarie 1978, agent de Securitate, pion al vânduților de la Comunitatea Baptistă din Timișoara și Uniunea Baptistă de la București etc.
Păstorul Busuioc îl identifică pe acel individ ca „fratele X”, și nu are curajul să îi spună pe nume. Deh, ar putea supăra anumite rudenii ale vândutului. În rest?

Păstorul Busuioc nu vede la conducerea Comunității de Timișoara și la conducerea Uniunii din București decât oameni admirabili, onești, cinstiți, bine intenționați, care au avut un singur cusur: au fost informați greșit de „fratele X”. Și cu informația greșită au venit la Caransebeș să îndrepte lucrurile… Atât!

Chiar și Iosif Țon este prezentat ca unul care a susținut lupta Comitetului Bisericii Baptiste din Caransebeș ales în februarie 1978 (Comitet ce refuza prezența împuternicitului la ședințele sale și respingea amestecul autorităților în deciziile Bisericii). Astfel, păstorul Belciu Busuioc pretinde că Iosif Țon ar fi susținut că „Biserica a ales Comitetul și numai Biserica îi poate demite!” implicația fiind că cei de la Timișoara și București nu pot schimba Comitetul Bisericii, nu pot anula o decizie luată de Biserică! Ori Iosif Țon venise în seara aceea la Caransebeș tocmai pentru a schimba hotărârea Bisericii care reconfirmase Comitetul! Și de
ce Adunarea Generală a reconfirmat Comitetul? Pentru a arăta celor de
la Timișoara și București că Biserica ce i-a ales în februarie 1978 nu vrea
să accepte cererea samavolnică a conducerii Comunității de la Timișoara
să schimbe Comitetul Bisericii!


Ca să încurce lucrurile, păstorul Busuioc mai pretinde că la Adunarea Generală a Bisericii Baptiste din Caransebeș din iulie 1978 Biserica a decis, ca să împace pe cei de la Comunitatea Baptistă din Timișoara ce cereau acest lucru, să dea pozițiile de secretar, casier și diacon la trei bătrâni din vechiul Comitet, compromiși de ani de zile! Aceștia ar fi fost forul care să ne reprezinte Biserica. Așa că atunci când păstorul Belciu Busuioc spune că Iosif Țon a pretins ca hotărârea Bisericii să fie respectată, nimeni nu știe la ce s-a referit: La Comitetul

-pag.472 –
fantomă, care nu a fost ales niciodată, ci numai în imaginația păstorului Busuioc? Sau la Comitetul real al Bisericii, ales în februarie 1978 și reconfirmat în acea ședință, deoarece Biserica nu a vrut să facă pe placul Comunității să dea jos un Comitet ales statutar? Confuzia și echivocul au fost unelte apreciate la cei care au slujit Securității. Puteau astfel să evite responsabilitatea pentru ceea ce au spus!

Noi i-am trimis păstorului Busuioc un fragment ce redă o discuție de la Los Angeles din 1994 la care au fost prezenți printre alții păstorul Liviu Țiplea, păstorul Belciu Busuioc, păstorul Iosif Țon și subsemnatul. Acolo, în acea discuție, păstorul Busuioc a spus răspicat că el l-a admonestat pe Iosif Țon cu cuvintele: „Biserica i-a ales și numai Biserica îi poate da jos”, ceea ce înseamnă că a stat împotriva dorinței lui Iosif Țon de a înlătura Comitetul ales al Bisericii. Realitatea este că acum păstorul Busuioc încearcă să îl scoată basma curată pe Iosif Țon și pe ceilalți trădători ai fraților ce au acționat împotriva Bisericii. Nu găsim decât o explicație: Păstorul Busuioc a avut un rol în cele ce s-au întâmplat la Caransebeș în octombrie 1978 și în cele ce au transpirat după venirea lui la Caransebeș ca păstor la începutul anilor 1980.


În ce privește evenimentele din octombrie 1978 când noi am fost arestați și încarcerați, păstorul Busuioc a decis că era mai bine să se țină la distanță, deși noi îl alesesem ca păstor, fiind convinși că va sta pe poziție pentru adevăr și dreptate. Ce s-a întâmplat cu păstorul Busuioc după acea Adunare Generală a Bisericii din iulie 1978 putem doar bănui. Cert este că ulterior a refuzat să se mai implice în lucrarea Bisericii și a stat în tăcere când am fost arestați și încarcerați. Nu și-a ridicat vocea să condamne nedreptatea și trădarea de care am avut parte prin reprezentanții baptiștilor de la Timișoara și București. De asemenea, nu a luat atitudine nici față de scrisoarea prin care Iosif Țon din noiembrie 1978 ne-a calomniat.

Devenit păstor al Bisericii Baptiste din Caransebeș prin 1981 sau 1982, a colaborat cu oamenii care ne-au trimis la închisoare, a exclus din Biserică pe cei care au încercat să fugă în Apus și a condamnat pe cei care doreau să părăsească țara. Interesant că atunci când el a plecat din țară, pentru sine a pretins că are călăuzire din partea lui Dumnezeu, să plece de la o Biserică de sute de membri la una mică în Australia. Tot în decada anilor 1980 a fost promovat ca vicepreședinte al Cultului Baptist din România și a început să facă o serie de călătorii în Vest. Acolo spunea că creștinii din România se bucură de libertăți, iar când se întorcea în România spunea cât de rea este societatea Apusului. Toate acestea sunt

-pag.473-
dovezi ale colaborării sale cu Securitatea. Dacă nu este adevărat îl rugăm să dea o declarație prin care să spună că nu a semnat un angajament de colaborarea cu autoritățile, că nu a dat declarații Securității, că nu s-a dus săptămânal așa cum făceau păstorii lipsiți de integritate (luni dimineața mai ales) la sediul Securității sau al Miliției să dea rapoarte despre activitățile Bisericii. Îi vom publica declarația pe blog. Până atunci, îi cerem să ne dea voie să nu îl credem pe el, ci pe cei peste 300 de membri care au fost prezenți și neagă faptul că cei trei bătrâni trădători ar fi fost reinstaurați în Comitetul Bisericii. Dacă cei trei ar fi fost restaurați în funcțiile de conducere ale Bisericii ca și for reprezentativ al Bisericii în relațiile cu Comunitatea și Uniunea, cum se face că între 13-15 octombrie 1978 nu au fost ei cei ce au reprezentat Biserica interacționând cu vânduții Cultului veniți să ne destituie, ci noi, Comitetul ales în februarie 1978?

Probabil că ceea ce are în minte păstorul Busuioc este faptul că imediat după arestarea noastră și eliminarea din membralitate a celor ce au refuzat să adereze la reorganizarea Bisericii, păstorul Ieremia Găvăgină a preluat conducerea isericii Baptiste din Caransebeș și a instalat la cârma Bisericii pe cei trei compromiși de care vorbește păstorul Busuioc.


Iarăși, pretenția lui ca noi să nu publicăm nume (și să nu arătăm faptele trădătoare ale celor ce, deși pretindeau că ne reprezintă drepturile în fața autorităților, de fapt au persecutat pe credincioșii din România sub Ceaușescu), sub motiv că aceasta ar fi vorbire de rău, este ridicolă. El insistă să spună că Richard Wurmbrand nu a expus pe nici un trădător de frați, și că la fel trebuie să o facă și alții, dar uită intenționat faptul că Richard Wurmbrand nu a fost trimis la închisoare de „frații” noștri, ci de autorități, pe când noi am fost trimiși de cei promovați la conducerea Cultului Baptist, cei din Timișoara în cârdășie cu cei din București.


De ce o fi având atâta sensibilitate păstorul Busuioc față de trădători sau eretici, cum este Iosif Țon la ora actuală? De ce insistă să nu publicăm nimic cu nume, și nu vede că alți păstori ca Liviu Olah, Daniel Brânzei, Ioan Brisc, Florin Filip, Marius Cruceru, Daniel Chiu, Paul Negruț și alții au arătat deschi s ereziile lui Iosif Țon, nesfiinduse, și bloguri ca Centrul de istorie și apologetică, Barthimeu și Vestea Bună dau publicității informații inedite legate de persecuțiile suferite de creștinii din România din cauza fraților mincinoși? Noua generație are nevoie să fie informată cu privire la fenomenul colaboraționist, căci numai așa va cunoaște suferința îndurată de oamenii nevinovați ai lui Dumnezeu din cauza lașității și trădării celor ce trebuiau să îi apere, și

-pag.474-
numai așa se vor întări să rămână fideli Domnului atunci când la rândullor vor fi trădați de oportuniști. Că Iuda nu va dispare niciodată dintre frați.


Nu, nu facem un serviciu lucrării lui Dumnezeu dacă tăcem și acoperim faptele de trădare ale celor ce au vândut pe frații lor autorităților comuniste. Și cei neregenerați recunosc faptul că vinovăția trădătorilor a fost mai mare decât a torționarilor.


https://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com/page/3/

Opinie radicală: cred că informatorii sunt mai vinovați decât ofițerii de Securitate

Probabil că fiii luminii ar trebui să învețe de la cei care nu au ajuns la lumină!

O altă scrisoare a pastorului Belciu Busuioc


Se pare că cei ce vor să se îndreptățească în loc să mărturisească sunt foarte persistenți. Dialogul meu cu păstorul Busuioc continuă. Puteți să îi citiți crisoarea și apoi răspunsul meu.


Răspunsuri la neclarităţile din scrisoarea mea


Frate Nicolae


Îmi pare foarte rău că scrisoarea mea care a pornit din îndemnul cugetului meu care m-a mustrat în părtăşia mea cu Domnul de ce te las să greşeşti şi nu-ţi spun că faci rău a ajuns să fie batjocorită şi eu să fiu murdărit cu atât noroi cât n-am fost niciodată de când mă ştiu.


Eu am crezut că este o discuţie personală ca între fraţi care se iubesc dar văd că dumneata ai împărtăşit-o cu oamenii care îţi scriu pe blog şi care nu mă cunosc îndeaproape cum mă cunoşti dumneata şi pot greşi în părerile lor dar dacă Dumnezeu a crezut că trebuie să mă lase să trec şi pe aici. Dacă Şimei trebuie să blesteme poate că Domnul l-a pus să blesteme.


Mie personal să ştii că nu mi-ai făcut nici un rău din următoarele motive:

Apostolul Petru a spus: 1Pe 2:19 Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, sufere întristare, şi sufere pe nedrept. Dumnezeu care-mi cunoaşte inima ştie că toate acestea sunt învinuiri nedrepte, aşa că mă bucur din partea Lui de Har mai mult.

Învinuirile aduse mă smeresc îmi pun la pământ reputaţia

-pag.475-

dar aceasta Domnul judecătorul cel drept o v-a judeca şi-mi va aduce răsplată, daca nu pe pământ va fi în veşnicie. 2Co 4:17 „Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate vecinică de slavă.”

Dar ați făcut mare rău:

1. Pentru dumneavoastră care aţi respins avertizarea din parteaDomnului şi aţi răsplătit binele cu rău (nu vă dau textul care vorbeşte despre aceasta ca să nu socotiţi că este un blestem)

2. Pentru Lucrarea Domnului a cărui Evanghelie încă o predic şi prin acest noroi aruncat asupra mea de fapt aţi făcut pe alţii să păcătuiască şi să vomite predicile mele, pentru că ei nu mă cunosc îndeaproape. Eu mă rog să fiţi cel puţin atât de înţelept ca Gamaliel Fapte 5:39) …….. Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu”.


Aţi reproşat că textele care eu le-am scris în scrisoare nu se potrivesc în acest context. Vreau să vă atrag atenţia că este foarte important cine ne conduce prin Scriptură. Dacă ne conduce Duhul Lui Dumnezeu, El ne va arăta toate textele care ne ajută să ne apropiem de Dumnezeu dar dacă ne conduce un duh străin el ne va ajuta să găsim toate textele care ne încurajează la păcatul care tot el ne îndeamnă să îl facem.


Am căutat să vă explic că defăimarea nu ajută decât pe Satana care trâmbiţează păcatele fiilor Lui Dumnezeu. Aţi spus că-i ajutaţi pe oameni să se pocăiască, pe cine ? Pe cei morţi ? Pe Busuioc şi pe Ţon? Erau alte căi să-i ajutaţi cum spune Evanghelia. Veţi zice am făcut-o şi nu se schimbă. Dacă ai spus-o Bisericii lasă-l în pace pe seama Lui Dumnezeu.


Mi-ați cerut să dau declaraţie că nu am semnat angajament cu Securitatea şi că nu m-am dus săptămânal să dau raport cum dădeau alţii.


Dragilor în Fața Lui Dumnezeu vă scriu încă odată că ,,nu am semnat angajament şi nici nu m-am dus să dau raport la Securitate”. Nu pentru că am fost mai viteaz şi mai puternic ca alţii ci pentru că am umblat cu frică de Dumnezeu nu de oameni şi m-a păzit Dumnezeu. Despre relaţiile mele cu Securitatea eu v-am scris detailat în prima scrisoare dar nu ştiu de ce nu mă credeţi. Este problema dumneavoastră dacă credeţi că trebuie să trăiţi cu bănuieli rele, trăiţi, eu nu pot să vă opresc.

Vreau să fac clar că eu am intrat în Comitetul Uniunii în anul 1987 şi am fost acolo pe timpul comuniştilor, doar doi ani şi în timpul acesta am avut o singură ieşire în America la Convenţia de la Detroit. Atunci fraţii mi-au încredinţat să chem frăţietatea din România la o zi de

-pag.476-

post şi rugăciune.

Cum am ajuns acasă am luat telefonul şi am sunat la cele 6 comunităţi din România şi am rugat pe preşedinţi să anunţe pe raza Comunităţilor ziua de post din 5 Noiembrie 1989. În America cât am stat nu am vorbit de bine regimul comunist iar la întoarcere nu am vorbit de rău America. Am mai avut o ieşire din ţară în anul 1988 la Congresul Federaţiei Baptiste Europene din Scoţia. Atunci nici atât nu am vorbit cu nimeni despre regimul comunist că nu ştiam nici engleza nici germana, atunci am fost însoţit de fratele Vasile Gherman. Cine vrea să trăiască cu bănuieli rele n-are decât să o facă, este problema lui.


Am fost învinuit că am fost în conducere cu fraţii Mara, Bărbătei şi Bunaciu şi nu i-am ajutat să se pocăiască. Ei nu mai erau în conducerea Uniunii când eu am intrat.

În ce priveşte ultima Adunare Generală cred că cel mai bun lucru ar fi dacă găsim procesul verbal de atunci sau să întrebăm pe fraţii Vuc Viorel sau Petrică Cocârţeu care au fost implicaţi acolo.

Eu cred că scriind cele de mai sus s-au făcut ceva lămuriri. Eu cred însă în lămurirea pe care o va da Dumnezeu în ziua judecăţii când toate amănuntele vor ieşi la iveală. Până atunci ce-mi rămâne este să iert, să iubesc şi să mă rog pentru fraţii mei. Cu dragoste în Hristos.
Busuioc
Melbourne la 20 Iulie 2016

Și acum răspunsul:
Frate Busuioc,

Scrisoarea ta începe pe un ton de condamnare, deoarece am publicat schimbul nostru de păreri și convingeri. Ai adoptat un glas plângăreț care vede o catastrofă în faptul că am publicat ceva care șifonează sau atinge portretul imaculat al păstorului Busuioc! Autocompătimirea cu aluzii în care te asemeni cu David când era vorbit de rău de Șimei mi se pare nepotrivită pentru un predicator matur.

Apoi folosirea de versete și expresii ce seamănă cu un blestem nu îi face cinste păstorului Busuioc. Domnul Isus a cerut să binecuvântăm, nu să blestemăm. Ce schimbare de ton de la glasul mieros cu care îmi cereai să nu „vorbesc de rău” nici pe dușmani și blestemele ce le arunci la adresa mea pentru că am îndrăznit să contest ceea ce îmi spui și îmi ceri pe ton de șef de partid.

Fă un pic distincție între „avertizarea Domnului” căreia eu îi dau toată atenția și avertizarea păstorului Busuioc (pe care tu o confunzi

– pag.477-

cu a Domnului), care mi se pare trasă de păr, deoarece vrea să acopere pe
trădătorii de frați și să le perpetueze o aură de lucrători buni ai Domnului,
când în realitate au fost lucrători răi!

Când apostolul Pavel a fost arestat de iudei, el a spus că este gata să stea la judecată și dacă a făcut ceva rău, nu se dă în lături să sufere condamnare… Se vede că nu ai această atitudine a apostolului Pavel care se lăsa analizat în activitatea lui! Tu ești total convins că nu ai nimic de analizat în lucrarea ta și susții că cei care își permit să o facă „luptă împotriva lui Dumnezeu”! Sameni foarte bine cu carismaticii cărora dacă le spui că ceea ce ei pretind ca manifestare a Duhului lui Dumnezeu nu este de la Duhul Sfințeniei, te acuză imediat de hulă împotriva Duhului Sfânt! Mai ușor cu amenințările de genul acesta. Apostolul Pavel și apostolul Ioan ne cer să analizăm orice duh!

Apostolul Pavel a avut oponenți, dar acest lucru nu i-a împiedecat pe cei ce erau rânduiți de Dumnezeu să primească Cuvântul și să fie mântuiți! De ce îți închipui că faptul că ești analizat și chestionat este o catastrofă pentru cei ce îți ascultă predicile? De unde atâta orgoliu? Ești revelația ultimă a lui Dumnezeu și oricine își permite să te critice este hulitor?

Nu eu am început acest dialog! Tu te-ai aruncat în arenă și mi-ai cerut să nu public nume invocând texte biblice ce nu aveau nimic de a face cu situația mea. Dacă te-am luat la întrebări, mă ameninți cu anatema.

Mă bucur că poți declara că nu ai semnat angajament (,,nu am semnat angajament şi nici nu m-am dus să dau raport la Securitate”), totuși nu specifici ce angajament, nici nu spui că nu ai dat nici un fel de raport la Securitate (aici termenii se complică. Unii au dat „declarații”, de aceea, ca să iasă cu fața curată susțin că nu au dat raporturi, alții au dat „rapoarte” și cu aceeași stratagemă susțin că nu au dat declarații). Eu doresc să te întreb: După ce te-ai întors din Apus ai fost solicitat să dai raport (sau declarație sau o notă de informare la întoarcere – numește-o cum vrei, dar fii fără echivoc), sau nu ai fost solicitat? Dacă ai fost solicitat, ai dat raport sau declarație, sau ai refuzat să o dai? Dacă după prima ieșire în Apus ai refuzat să dai nota respectivă, cum de ai mai fost
favorizat să primești din nou viză de călătorie în străinătate? Fraza „nu am semnat angajament și nici nu m-am dus să dau raport la Securitate” poate
fi înțeleasă în multe feluri. O altfel de declarație de genul: „Securitatea
nu a primit niciodată de la mine declarații, note, rapoarte etc. Nu am avut
nici o obligație față de Securitate, deoarece am refuzat să semnez orice

-pag.478-

angajament față de ei!” ar fi mai clară decât cea oferită, care suferă de echivoc.

Nu ai răspuns nimic la întrebările reale ridicate de răspunsul meu la scrisoarea ta.

De ce ai susținut că Iosif Țon era de partea Comitetului Bisericii când de fapt tu îl admonestai cu vorbele: „Biserica i-a ales, numai Biserica îi poate da jos?”

Când Iosif Țon a strecurat în scrisoarea din 26 noiembrie 1978 ideea că noul Comitet ales în februarie 1978 nu te voia ca păstor, și că aceasta a fost problema pentru care au intervenit cei de la Comunitatea din Timișoara și cei de la Uniunea din București (lucru ce era o minciună, și el știa că motivul real era că nu mai voiam să îi lăsăm să tragă sforile), de ce nu ai intervenit să îi spui că propaga un neadevăr, din moment ce noul Comitet te-a recomandat Bisericii și a insistat să fii ales?

De ce aceia care doreau să emigreze în Apus erau „necălăuziți” de Duhul lui Dumnezeu și tu, care ai exclus pe cei care încercau să treacă frontiera, ai pretins pentru tine că erai călăuzit când ai hotărât plecarea în Australia? Oare numai tu erai călăuzit? Nu îți sare în ochi faptul că păstorii din România ceaușistă primiseră sarcina să descurajeze emigrația, și tu ai făcut tocmai jocul autorităților ce condamnau pe cei doritori să plece din țară? Pentru cine ai lucrat când ai dat afară din Biserică pe cei ce încercaseră să iasă din iadul comunist?

Îmi spui că Ioan Bunaciu și alții menționați în memoriile mele sunt morți, și nu mai pot fi ajutați, dar uiți faptul că au copii, care nici ei nu au avut curajul să condamne faptele părinților lor, ci mai degrabă au profitat de trădările părinților și au fost și ei cocoțați în piramida conducerii Cultului Baptist. Ei bine, aceștia pot să se pocăiască, și probabil că s-ar pocăi dacă păstorul Busuioc și ceilalți păstori i-ar îndemna la pocăință și ar refuza să îi voteze în funcții de conducere ale Cultului Baptist, în loc să îi scuze și să le liniștească conștiința pătată.
Spui că la momentul în care ai ajuns vicepreședinte, Cornel Mara
și Paul Bărbătei nu mai erau în conducerea Uniunii. Dar Ioan Bunaciu era
tot acolo, la cârma Seminarului. Și avea mâinile încărcate de nelegiuire!
L-ai admonestat? Și ce dacă unii nu mai erau în funcții de conducere?
Erau în viață și activi! Ați dat o declarație, voi cei nou aleși în fruntea
Cultului Baptist în 1987, că noua conducere se dezice de faptele celor
din vechea conducere? Nici pomeneală, deoarece ați continuat pe aceeași
linie a conlucrării cu autoritățile!

Spui că atunci când ai ieșit în Apus în două rânduri sub Ceaușescu

-pag.479-

nu ai promovat ideea că există libertate religioasă în România, dar oare ai spus ă existau persecuții? Tăcerea este o afirmație puternică când cei cu care erai în vizită în Apus susțineau că creștinii se bucură de drepturi reale sub Ceaușescu! Să nu cumva să îmi spui că ceilalți predicatori ce erau cu tine în Scoția nu au promovat ideea libertăților din România! Tu erai unul din oficialii Cultului Baptist din România în acele vizite. Cum ai reprezentat pe credincioșii baptiști din România în Apus și interesele lor, dacă nu ai suflat o vorbă despre persecuțile fraților tăi din țară?

În timp ce te plimbai prin Apus, în România existau credincioși ce fuseseră puși în închisoare, credincioși ce erau urmăriți și tracasați de Securitate, credincioși ce erau amenințați cu moartea, sau erau chiar uciși de Securitate. Ce ai făcut pentru aceștia? Versetul din Evrei 13:3, Aduceți-vă aminte de cei care sunt în lanțuri, ca și cum ați fi și voi legați cu ei, de cei chinuiți, ca unii care și voi sunteți în trup… nu exista în Biblia ta în anii cât ai fost vicepreședinte? De ce nu ai împlinit acest
verset așa de clar și potrivit pentru conjunctura în care frații noștri erau persecutați de autorități? Ori i-ai iubit așa de mult pe torționarii fraților că nu ai vrut să îi judeci și să îi vorbești de rău?

A căuta versete care îți convin și care te scutesc de necazuri, a invoca versete care scuză inactivitatea și lașitatea sau lipsa de inițiativă ce Dumnezeu o așteaptă de la noi, nu este de loc spiritual! Îți închei scrisoarea ce mi-ai trimis-o cu un ton de superioritate și spui că ce îți rămâne este să ierți și să iubești etc. Cu alte cuvinte tu nu ai greșit nimănui niciodată. Nu ai făcut nimic greșit în toate cele petrecute cu frățietatea în timpul cât ai fost păstor și vicepreședinte! Nu ai nevoie de iertarea nimănui! Miroase din nou a aroganță.

Ce ar fi să te retragi puțin din activitate și să îți analizezi serios viața și anii când ai fost în fruntea Cultului Baptist din România, să lași ca Duhul lui Dumnezeu să îți arate ce TREBUIA să faci și să spui, cât ai fost acolo, și să accepți prin mărturisire ca sângele Domnului să îți spele greșelile!? Atunci ai oferi răspunsuri reale la „neclaritățile din scrisoarea ta”. Ar fi o dovadă că nu ți-ai omorât conștiința și te temi de Dumnezeul cu care va trebui să te întâlnești într-o zi!

Cu dragostea adevărului,

Lae Rădoi – Cel care a luptat ca să fii ales ca păstor la Caransebeș deoarece nu erai corupt ca și ceilalți păstori ce fuseseră înainte de tine. Cel care nădăjduiește că îți vei pune viața în rânduială mărturisind șovăielile, lipsa curajului, și toate celelalte lucruri ce, după Adunarea Generală din iulie 1978, ți-au umbrit cariera de slujitor al lui Dumnezeu.

-pag.480-

O intervenție binevenită în dialogul cu păstorul Belciu Busuioc

Mi s-a imputat faptul că am adus pe blog discuția începută cu păstorul Belciu Busuioc cu privire la cele petrecute în anul 1978 în Biserica Baptistă din Caransebeș. Ca să puteți înțelege lucrurile e necesar să precizez de la început că din februarie 1978 Biserica Baptistă din Caransebeș a luat o poziție ce deranja enorm atât autoritățile comuniste, cât și pe cei din conducerea Cultului Baptist, fie că e vorba de Comunitatea de la Timișoara sau de Uniunea din București.

Cu ocazia alegerilor din februarie 1978 Biserica Baptistă din Caransebeș a dat la o parte Comitetul compromișilor și a colaboratorilor cu Securitatea și a ales un Comitet format din tineri, oameni integri și gata să apere principiile Cuvântului lui Dumnezeu în relațiile cu autoritățile. Fiindcă păstorul Ieremia Găvăgină era un colaborator al Securității, Biserica nu l-a mai vrut ca păstor. Acesta s-a retras, dar Comunitatea de Timișoara a vrut să impună un alt colaborator al autorităților, păstorul Sima Boșneag de la Oțelul Roșu.

De când noul Comitet a fost pus să conducă Biserica, la Adunările Generale ale Bisericii și la sesiunile Comitetului nu au mai putut lua parte niciunul din cei ce participaseră înainte dar nu erau în drept să participe, împuterniciții cultelor (cei regionali, printre care unul numit Pârneci, și cel de la București, numit Cristoiu). Lucrul acesta a alertat pe toți cei ce slujeau interesele partidului, fie că era vorba de conducerea Cultului Baptist, sau de cei din organizațiile socialiste însărcinate să supravegheze Bisericile: autoritățile locale (primarul, secretarul de partid, ofițerii Securității locale etc.) sau cele centrale: (Departamentul Cultelor, Securitatea, organele de partid etc.).

Comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeș era ferm hotărât să nu mai admită compromisuri ca și înainte când organe de partid și din conducerea orașului fuseseră primite la ședințele Comitetului și la Adunările Generale ale Bisericii, să dea directive și indicații prețioase! Așa se face că acele persoane neautorizate de statutul Bisericii și de Biblie nu au mai fost admise la întruniri, ceea ce însemna o palmă dată autorităților comuniste.

Noul Comitet s-a consultat cu Biserica și s-a luat hotărârea de a chema ca păstor pe fratele Belciu Busuioc, ce era seminarist. Această decizie a fost comunicată fratelui Busuioc. Decizia de a-l chema ca păstor a fost luată datorită faptului că se știa că Belciu Busuioc nu era colaborator cu Securitatea.

-pag.481-


Fratele Belciu Busuioc a petrecut vara anului 1978 în Caransebeș, făcând practica ce se cerea seminariștilor. În acea vară conducerea Comunității Bisericilor Baptiste de la Timișoara a primit ordine de la autorități să elimine Comitetul ales democratic de Biserică și să reinstaureze vechiul Comitet. Aici intervine rolul păstorului Belciu Busuioc, care la sfârșitul lunii iulie a prezidat Adunarea Generală a Bisericii care a reconfirmat la conducerea Bisericii, Comitetul ce fusese ales în februarie 1978. Imediat după această Adunare Generală Iosif Țon
a venit la Caransebeș să submineze hotărârile Adunării Generale și să spună că Comitetul reconfirmat nu era ales biblic, deoarece nu fusese reales în urma unui post de trei săptămâni! El cerea ca Comitetul să fie dat la o parte și să se țină o nouă Adunare Generală în 13 octombrie (știa el că atunci vor veni de la București Cornel Mara și Paul Bărbătei și Ioan Bunaciu să impună o nouă conducere în Biserică! Păstorul Belciu Busuioc i-a spus însă lui Iosif Țon că „Biserica i-a ales, și nimeni nu îi poate da jos decât Biserica!”

În anul 1994 la Los Angeles eu l-am confruntat pe Iosif Țon cu cele întreprinse și păstorul Belciu Busuioc, i-a reamintit lui Iosif Țon că ceea ce el ceruse atunci, demiterea Comitetului, nu era statutar! Iosif Țon încerca să se disculpe, dar păstorul Busuioc i-a dat replica: Frate Țon, dumneavoastră ați încercat să desființați o hotărâre a Bisericii și eu v-am spus atunci: „Biserica i-a ales, numai Biserica îi poate da jos!”

Au trecut anii. La ora actuală păstorul Busuioc are interesul să îl scoată basma curată pe Iosif Țon și de aceea în dialogul cu mine a pretins, nici mai mult, nici mai puțin că Iosif Țon a fost acela care a susținut Comitetul Bisericii din Caransebeș cu cuvintele: „Biserica i-a ales, numai Biserica îi poate da jos!” El mă sunase să insiste să nu cumva să dau numele celor ce se compromiseseră în istoria de la Caransebeș din anul 1978. Bănuiam că stătuse de vorbă cu alți indivizi care voiau de la mine același lucru: să nu pomenesc de trădătorii din conducerea Cultului, insistând că aceia și-au reconsiderat poziția și au dat dovadă de pocăință. Nimic mai departe de adevăr!

Dacă păstorul Belciu Busuioc și alții ca el au fost deranjați de publicarea dialogului nostru, nu tot așa stau lucrurile cu cei care au fost acolo și au trăit evenimentele asupra cărora păstorul Belciu Busuioc mă contrazicea! Unul dintre ei, Ionel Jura, mi-a trimis o mărturie ce o vrea publicată, o mărturie cu privire la cele contestate de păstorul Belciu Busuioc! Vom reda în zilele următoare mărturia așa cum mi-a fost transmisă de fratele Ionel Jura. Mărturia dovedește că păstorul Belciu

-pag.482-

Busuioc nu e integru în cele ce le susține cu privire la evenimentele puse în discuție. Lipsa lui de integritate survine din dorința de a exonera pe trădătorii din conducerea Cultului Baptist, conducere în care însuși Belciu Busuioc a fost cooptat din anul 1987.

Redăm mai jos din nou informația oferită fratelui Busuioc la prima scrisoare a dialogului.


https://www.youtube.com/watch?v=N-Qg1rtQmp4&feature=em-share_
video_user

https://www.youtube.com/watch?v=NTL8NTE1a04

Cine se scuză se acuză!

Se pare că păstorul Belciu Busuioc nu poate suporta nici cea mai neînsemnată critică ce i se aduce. În urma dialogului pe care l-a inițiat cu mine pe marginea publicării memoriilor mele, când m-a îndemnat să nu suflu o vorbă despre cei ce ne-au trimis la închisoare invocând virtuți creștine ca dragostea, a renunțat să mi se adreseze direct prin scrisori, dar a continuat să se prezinte pe sine într-o lumină pozitivă și să condamne pe cei care îi aduc critici (subsemnatul și alții care îl cunosc din perioada persecuțiilor ceușiste și nu trec sub tăcere șovăielile și oscilațiile lui).

Zilele trecute a fost invitat să predice în Bisericile Baptiste Române din Los Angeles, și a decis să vorbească despre dragostea creștină. Ascultându-l mi-am adus aminte de Iosif Țon, care în loc să își mărturisească zig-zagurile și trădările, a adoptat ca temă a predicilor sale în ultima vreme virtutea bunătății! Cel care ne-a trimis la închisoare ca să câștige bunăvoința Securității și să parvină în Cultul Baptist, acum vorbește de bunătate! Cel care ne-a abandonat în momentele grele prin care trecea Biserica Baptistă din Caransebeș în toamna anului 1978 (Belciu Busuioc) predică acum de dragostea creștină! În predica sa s-a plâns că cineva l-a murdărit pe internet, dar adevărul va ieși la iveală!

Am să îi aduc în față patru lucruri care ar trebui să îl muncească și să nu îi dea voie să vorbească de dragostea creștină atâta timp cât prin faptele lui a negat dragostea creștinească și a demonstrat indiferență față de frații care aveau nevoie de dragostea lui și așteptau să îi asiste în probleme.

1. Biserica Baptistă din Caransebeș l-a ales ca păstor în vara anului Cei care au pledat pentru alegerea lui au fost membrii Comitetului care din februarie 1978 nu mai închinau Biserica în fața împuterniciților și în fața conducătorilor baptiști corupți (fie ei cei din Timișoara, fie cei

-pag.483-


din București). Păstorul Belciu Busuioc a cunoscut poziția noastră față de autorități și a acceptat poziția de păstor. El însuși a fost prezent la Adunarea Generală ce a reconfirmat Comitetul Bisericii la 27 iulie 1978. Era de așteptat ca păstorul Belciu Busuioc să manifeste principialitate și să lupte alături de acel Comitet pentru ca Biserica să fie lăsată în pace de cozile de topor de la Timișoara și de la București. Lucrurile s-au complicat când acele cozi de topor au cerut insistent autorităților să ne aresteze și să ne condamne la închisoare. Am fost arestați în 15 octombrie și condamnați rapid în următoarele câteva zile. Unde a fost păstorul Busuioc? Nu a fost alături de Biserica ce îl alesese ca păstor! Nu a venit la procesul nostru să ne apere, nu a scris vreun memoriu în apărarea celor condamnați pe nedrept. A decis să stea pe tușă, sau să accepte o
poziție pe care i-au dat-o cei de la București, de păstor undeva în nordul țării! Păstorul Belciu Busuioc a uitat de oile turmei din Caransebeș ce erau mâncate de lupii răpitori (Gheorghe Băleanu, Ioan Stanca, Cornel Mara, Paul Bărbătei, Ioan Bunaciu etc.)! Domnul nostru a spus că un păstor plătit fuge când apare primejdia și lasă oile în gura lupului! Așa a procedat Belciu Busuioc în toamna anului 1978 cu membrii Bisericii Baptiste din Caransebeș ce îl aleseseră păstor!

2. După ce apele s-au liniștit la Caransebeș, noi am ieșit din închisoare și am emigrat în Statele Unite, iar cei vreo 140 de membri ce fuseseră excluși samavolnic de Paul Bărbătei &Co. erau ținuți în afara Bisericii. Belciu Busuioc a revenit ca păstor la Caransebeș. Ce trebuia să facă și nu a făcut? Ce nu trebuia să facă și a făcut? Iată câteva lucruri care aruncă lumină asupra poziției ce o adoptase după toamna anului 1978 când ne-a abandonat în gura lupului. Nu trebuia să coopereze cu elementele trădătoare ce contribuiseră la trimiterea noastră în închisoare. Dar în Comitetul Bisericii avea pe cei mai mari trădători de frați. Lucrul acesta nu l-a deranjat cu nimic. Trebuia să caute pe membrii excluși și să îi readucă în Biserică. Nu a făcut-o din proprie inițiativă. Când cei 140 de
excluși au luat decizia să înființeze o altă Biserică Baptistă în Caransebeș în cartierul Balta Sărată, Securitatea a intervenit și a cerut ca aceștia să fie reprimiți în Biserică pentru a stopa înființarea unei alte congregații baptiste în oraș. Ce dragoste a arătat păstorul Belciu Busuioc pentru cei 140 de frați nedreptățiți de conducătorii Cultului Baptist? Îi lasă pe cititori să ghicească. Nu mi se pare îndreptățit să vorbească despre dragoste, el care a arătat atâta lipsă de interes față de frații persecutați de comuniști!

3. Lupta autorităților împotriva credincioșilor din Caransebeș ce pledaseră pentru libertate religioasă în Cultul Baptist a continuat și în anii

-pag.484-

următori, și după plecarea noastră în America. Autoritățile căutau orice scuză pentru a elimina din Biserica Baptistă din Caransebeș pe cei care se arătaseră inflexibili în toamna anului 1978 refuzând să recunoască samavolniciile înfăptuite de conducerea Cultului Baptist. Belciu Busuioc a cântat în strună autorităților când a exclus din Biserică pe câțiva credincioși ce „păcătuiseră” prin faptul că încercaseră să părăsească România. Dacă avea dragoste de frați nu trebuia să dea afară din Biserică pe fratele Olaru, dirijorul corului, și fratele Arnăut, unul dintre luptătorii pentru libertate religioasă care fusese trup și suflet cu noi, încarcerații. A făcut-o însă fără să aibă motive biblice! Era suficient că autoritățile cereau acest lucru! Când însă alte persoane au părăsit ilegal România
(de exemplu, soția lui George Dancea) pe aceia nu i-a dat afară, nici pe membrii familiei ce rămăseseră în urmă! De ce această procedură diferită pentru unii și pentru alții? Interesele cui le-a slujit păstorul Busuioc când dădea afară pe cei ce luptau pentru libertate religioasă, dar refuza excluderea celor ce făcuseră același lucru, dar nu erau în colimatorul Securității? Unde a fost atunci dragotea de care vorbea zilele trecute?

4. În 1987 a fost ales vicepreședinte al Cultului Creștin Baptist din România. Ca vicepreședinte avea datoria să reprezinte interesele fraților săi înaintea autorităților comuniste și înaintea forurilor internaționale ce se ocupau de drepturile religioase ale oamenilor. Nu a făcut-o! A călătorit în străinătate, dar nu a suflat o vorbă despre persecuțiile la care erau supuși creștinii evanghelici din România. Mai degrabă și-a reprezentat „drepturile sale.” Și-a construit un castel în Caransebeș, o vilă ce întrecea în splendoare și casa primarului orașului!

Iată cum i-a iubit pe frații săi păstorul Busuioc. I-a abandonat în gura lupului când erau persecutați. A stat departe de Caransebeș câtă vreme acolo erau lupte ce presupuneau jertfe. I-a menținut pe cei excluși pe nedrept în afara Bisericii, deși ar fi trebuit să își arate aprecierea pentru aceștia și să îi aducă înapoi în Biserică. A arătat însă că e sensibil la dorințele Securității de a da afară pe cei ce voiau să scape din iadul comunist. I-a dat afară, deși nu au păcătuit cu nimic în conformitate cu Scriptura care zice că dacă poți să devii liber, folosește-te de ocazie!

Și mai este ceva. Păstorul Busuioc se mândrește că a construit case de rugăciune în România și a ajutat în alte privințe cu fonduri lucrarea lui Dumnezeu! Tot ce e posibil, dar nu erau fondurile lui, ci erau strânse de la alții! Așa că nu ar trebui să se laude din moment ce alții au dat, iar el numai a canalizat banii, și nu se știe cât de corect i-a canalizat! Eu nu am strâns bani de la alții pentru a construi Biserici în România, ci am dăruit

-pag.485-


personal pentru acest scop. Când eu am plecat din România am dăruit tot ce posedam, nu am vândut lucrurile ce le aveam, ci le-am dăruit, inclusiv Volga, mașina proprie ce am dat-o unui păstor ce se ocupa cu distribuirea de Biblii. Casa de la țară ce o aveam am dat-o comunității bisericești de la Oțelul Roșu. Nu știu ca păstorul Belciu Busuioc să fi dăruit tot ce avea la plecarea lui în Australia. Cert este că a trăit și trăiește pe picior mare.

Dacă simte că i s-a făcut o nedreptate prin cele ce am scris (s-a plâns că cineva l-a murdărit pe blog, dar adevărul va ieși la iveală), îi dau voie să publice orice informație vrea ca să arate că nu am dreptate în ceea ce am evidențiat aici. Și pe mine mă interesează adevărul. Păstorul Belciu Busuioc are dreptul la cuvânt pe blogul lui Nicolae Rădoi. Până atunci îl sfătuim să vorbească mai puțin despre dragoste și să o arate mai mult prin fapte!”

-va urma-

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.