„Om de rînd și necărturar”versus supraspecialist-o dilemă existențială

Un profesor de filozofie (dacă era profu Levi Șt. din liceu sau altul de la facultă- nu sunt sigur), avea o vorbă.

Nu ca George Pruteanu cu a lui „Doar o vorbă să-ți mai spun” (vă mai amintiți ?!?), ci ceva asemănător.

Iată cum suna aforismul profului de filozofie pe marginea supraspecialistului!

„Un supraspecialist știe din ce în ce mai mult, despre din ce în ce mai puțin, pînă-ntr-acolo că știe totul despre nimic!”

Ei bine, eu nu pot, nu vreau și mai ales nu știu cum să ajung un super specialist !

Mă simt confortabil pe centru, adică puțin peste medie, în cît mai multe domenii…

Prefer o bază largă, generală de informații, din cît mai multe sfere (spre ex. teologie, apologetică, literatură, muzică clasică, arte frumoase, sport, agricultură, construcții, politică, divertisment- și lista rămîne deschisă)…

Asta nu înseamnă resemnare, plafonare, ci dimpotrivă un bazin din care e de aruncat punți comunicaționale

Da, intuiesc că vor fi voci critice pe ambele extreme!

Dar pentru că îmi place să cred că sunt o ființă socială/bilă, prefer să mă relaționez la semeni de-ai mei (mai ales necreștini) din cît mai diferite culturi respectiv din cît mai variate domenii.

Aș vrea să fiu un „om de rînd și necărturar” și nu un supraspecialist! 🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.