Gînduri îngrămădite, gînduri frămîntate… (1)

Prejudecata noastră referitoare la capacitatea antemergătorilor noștri antici, lipsiți de technologia avansată , de cercetarea în domeniul psihiatriei-psihologie (pentru a aminti doar cîteva din evantaiul domeniilor secolului XXI), prejudecata aceasta deci, ar trebui aruncată la coșul de gunoi…

Asta , deoarece realitatea și obiectivitatea unora dintre scriitorii Scripturilor, bate contemporaneitatea. Mai concret, e vorba de ciobanul devenit rege, de mezinul ajuns conducător de oști, nimeni altul decît David, fiul lui Ișai.

Cînd gînduri negre se frămîntă cu grămada înlăuntrul meu, mîngîierile Tale îmi înviorează sufletul.”- Pslamul 94:19

O paranteză se impune.

Deși în antetul psalmului nu e amintit autorul lui și nici contextul istoric (ca în cazul altora), cutezăm a atribui Ps.94 harpistului David, cel care a realizat valoarea meloterapiei (vezi pacientul Saul-împăratul) pentru cei cu probleme psihice. Asta cu atît mai mult cu cît Ps.95 este atribuit tot lui David. Nu e locul și cazul să dezvoltăm alte argumente indirecte privind apartenența psalmului la cel de-al șaptelea fiu a lui Ișai.

Și cu aceasta am închis paranteza…

„„În mode deliberat și creativ” am „bold”-uit cele trei cuvinte din psalm. Asta din rațiuni de timp și spațiu. Altfel postarea în serial (căci sperăm să fie trei episoade) a reflecțiilor pe marginea Psalmului 94:19 ar fi prea extinsă.

Cînd”, ca și conjuncție temporală, vrea să sublinieze lipsa permanenței, saul altfel formulat, sporadicitatea, interminența unei astfel de experiențe.

Cum ar fi să fie altfel? Ar putea rezista psihicul uman la un bombardament continuu din partea Originatorului gîndurilor negre? Este oare psihicul uman un „sac fără fund” pentru deșeurile Diavolului? A fost oare psalmistul, sau Iov, sau chiar Cristos Mîntuitorul ispitit neîncetat? Cine face sau limitează ca abundența gîndurilor negativ-sumbre să fie proporțională cu capacitatea fiecăruia dintre noi de-a le putea purta? Dar pe de altă parte, de ce credincioșii , copii lui Dumnezeu, nu sunt scutiți complet de testul sugestiv-numit „gînduri negre”? Cum se împacă în mintea creștinului suveranitatea lui Dumnezeu cu hatîrul făcut Diavolului de-a ne testa imunitatea spirituală la alergenii numiți „gînduri negre”? Atît Iov, marele încercat, cît și psalmistul/știi au un numitor comun: sintagma „pînă cînd, pînă cînd Doamne…” ca strigăt al disperării, al lipsei de orizont al apusului gîndurilor sumbre.

S-ar prea putea ca unora dintre noi, expunea la acest test să li se pară interminabilă. Altoara, poate nu!

Indiferent de alternativă, „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruință în Hristos…” !

-va urma-

Publicitate

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.