Vrăjitorii lui Faraon și-au făcut-o pînă la a treia minune/plagă cu mînuța lor.
Aaron aruncă toaigul și se preface în șarpe. Vrăjitorii la fel. Dar cu o mică-mare diferență: șerpii lor au fost înghițiți toți, dar absolut toți, de șarpele lui Dumnezeu ( prin Aaron).
Aaron lovește cu toiagul magic a lui Dumnezeu absolut toate apele egiptenilor, ape care se transformă instant în sînge. Și ca să nu se dezmintă în nebunia lor, vrăjitorii lui Faraon au dat copy-paste. Transformînd apa în sînge și-au tras preșul existențial de sub picioare.
Aaron revine la pupitru și ia din nou bagheta magică chemînd la raport/ascultare toate broaștele din apele egiptenilor. Hoardele de broaște au invadat totul, inclusiv patul conjugal a lui Faraon. Și ca descreierarea să fie completă, vracii l-au imitat pe Aaron, dar spre marea lor pagubă.
Mare nebunie pe cei fără Dumnezeu!
Noroc că ei, vrăjitorii, s-au trezit la timp, înaintea lui Faraon, atunci cînd cu păducii au ajuns la concluzia absolut normală, una de bun-simț, afirmînd:
„AICI ESTE DEGETUL LUI DUMNEZEU!”
P.S.
Dacă așa arată degetul lui Dumnezeu, cum arăta brațul Lui?!?
Ferească Dumnezeu!
Barthimeu- Un alt orizont 