De ce îmi place (de) Ravi ?

Regula se respectă: în jurul oricărui lider planează o doză (variabilă) de controverse. Și Ravi Zacharias nu face excepție! Dar ce mă atrage în mod plăcut la și spre el? Nu atît faptul că s-a convertit la creștinism în ciuda sau tocmai datorită mediului socio-cultural în care a copilărit. Deși acest aspect nu e deloc [...]

Un Selah necesar

Odată cu „VERSURI” și cu „ÎMPLINIRI”, încheiem și noi, fie și temporar dacă nu definitiv (cine știe?!?), incursiunea noastră poetică de sorginte danielească. După „POEMELE EDENULUI” ar urma „CRIN ALB” și două volume de antologie de versuri creștine ale elevilor și cadrelor didactice ce trăiesc pe meleagurile „LOGOSULUI” din Chicago. Nu promitem nimic... Vom trăi [...]

„VERSURI”

Despre „VERSURI” de și pe final... Final de ciclu („ÎMPLINIRI”), dar și de volum („POEMELE EDENULUI”). „VERSURI” plecate din „gînd și știință”... ”VERSURI” venite pe aripile Vîntului eliberator... „VERSURI” reciprocale, și pentru el (poetul) dar și pentru alții (noi, și „generația ce mâine vine”)... „VERSURI” ne-nțelese, dar strînse și nedestrămate... „VERSURI” seminale, presărate în „lumină [...]

„PRINOS” ca rara gestus

Într-o lume în care totul pare să fie cu susul-în-jos; într-o vreme în care scara de valori etico-morale de inspirație iudeo-creștină suferă mutații substanțiale; într-o generație în care ahtierea după senzaționalul ieftin face nota; în contextul în care tendința de-a vedea doar partea goală a paharului împlinirilor personale de orice gen (dar mai ales a [...]

„RUGĂCIUNE” către „Părintele meu”

Cel mai adesea suntem înclinați să inversăm rolurile (vorba lui Trăian Dorz din finalul lui„O iartă-mi te rog Doamne!”) atunci cînd vine vorba de rugă. De atîtea cereri care ne inundă parcă am și uitat de adorare, contemplare și-nchinare. Și cînd e să venim cu recunoștință, o facem pentru ceea ce ne face, nu pentru [...]

Antidot prin „PROVIDENȚĂ”

Lumea: cu dorințe, dar fără zîne; ca loc arid în „care grâu și melci nu cresc”; care-și „pune poala-n glie”; care cînd cu frigu-i ne îngheață  sau cu focu-i pîrjolește ; ca lăcaș al inimilor „bolnave de păcat”... Într-o astfel de lume „fadă fără zâne” în care poetul e condamnat să subziste, „PROVIDENȚA” e cea [...]

Există un „NU VOI PUTEA” chiar și „ÎNAPOI ÎN EDEN”!

Uneori exprimarea emoțiilor, a adevărului și recunoștinței despre un oarecare nu pot fi exprimate. Însă despre Christos Isus, Mielul ceresc, Leul suveran, absolut niciodată! Asta dorește să ne transmită poetul prin „NU VOI PUTEA”.                                           [...]

Itinerarul existențial de la „Te vreau” la „Te iubesc”

Matricea ansamblului de versuri ce compun poemul „NUMAI PE TINE”, versuri mai puțin unite prozidic și mai mult semasiologic, pare a fi una aparte. Afirmația proclamativă și exclusivă „Doamne numai pe Tine...” e osatura fiecărei strofe datorită repetării ei. Dacă după prima mențiune apare un „Din tot ce...” (un fel de evantai de oferte larg [...]

„ISUSE,”- ce (ne) mai lipsește?

Iată un monolog declarativ al poetului păstor-istoric-filozof :), un gen de evantai caracterologic cristic, deși impresionant, totuși neexhaustiv. Asta deoarece, vorba cuiva, comprehensibilitatea infinitelor atribute ale Dumnezeirii este o utopie (sic!). Dacă ar fi să-i atribuim autorului versurilor de mai jos întrebarea parafrazată din titlu, ea ar suna cam așa: „ISUSE, dacă ești (și cu [...]

„CE ȘTIU” de timpuriu?

Cel puțin pînă la acest moment, după cunoștințele noastre, compoziția de mai jos e cea mai timpurie din întreg ciclul „POEMELE EDENULUI”. Ea datează de peste două decenii. Treptele pe care ne poartă poetul, cele ale cunoașterii trecute, prezente și viitoare sunt din cele ascendente. Ignoranța legată de originea firească, de rostul trăirii prezente (una [...]