Gînduri (negre) îngrămădite, gînduri (negre) frămîntate…

„Cînd gînduri negre se frămîntă cu grămada înlăuntrul meu, mîngîierile Tale îmi înviorează sufletul.”- Pslamul 94:19 În 4 Septembrie a anului curent începeam reflecția pe marginea versetului de mai-sus cu o necesară reconsiderare a înțelepciunii arhaice în materie de psihoterapie. O înțelepciune și cu valențe meloterapeutice... Trei cuvinte ne erau în atenție: „Cînd”, „frămîntă” respectiv „grămada”. „Gînduri negre” era sintagma [...]

Sus-jos-mai sus…

Dacă tiparul după care lucrează Dumnezeu cu ai Lui e „ sus- jos- mai sus”, atunci cel puțin trei persoane l-au respectat: Iov, Moise respectiv Christos. La început Iov a fost o somitate pe plaiurile Răsăritului. Prin caracter (primordial) și prin conduită (ca efect al caracterului), a fost sus! Ca nu după mult timp să [...]

Despre o anume diatribă

Pe anumite meridiane virtuale e o oarecare învolburare pe marginea subiectului predestinare (calvinistă)- liber arbitru (arminianist). Dacă ar fi să rezum o părere personală dusă la limita convingerii pe marginea diatribei, aș recurge la primul caz din istoria umanității: ADAM! Cine pe cine a căutat , ca inițiativă? Ce aport efectiv a avut Adam în [...]

Alcăzirea căsătoriei

Acum, că s-a mai stins un pic dialogul virtual (de pe FB) pe marginea taxonomizării profeților Vechi Testamentali (deși în paranteză fie spus, criteriile încă se lasă definitivate), m-am oprit la Amos, „micul-mare” Amos. Celebritatea lui rezidă din mai multe perspective. E renumit pentru faimoasa perifrază „pentru trei păcate a lui..., ba chiar pentru patru...” [...]

Gînduri îngrămădite, gînduri frămîntate … (2)

„Cînd gînduri negre se frămîntă cu grămada înlăuntrul meu, mîngîierile Tale îmi înviorează sufletul.”- Pslamul 94:19 Dacă în „episodul” precedent accentul se voia căzut pe sporadicitatea gîndurilor negre, ca dovadă a zicalei ”Doamne nu-mi da cît pot purta”, în rîndurile de mai-jos ,el, accentul, se va așeza pe „frămîntare”. „Frămîntarea” e specifică domeniului culinar, al artei, al construcțiilor. Dar nu [...]

Gînduri îngrămădite, gînduri frămîntate… (1)

Prejudecata noastră referitoare la capacitatea antemergătorilor noștri antici, lipsiți de technologia avansată , de cercetarea în domeniul psihiatriei-psihologie (pentru a aminti doar cîteva din evantaiul domeniilor secolului XXI), prejudecata aceasta deci, ar trebui aruncată la coșul de gunoi... Asta , deoarece realitatea și obiectivitatea unora dintre scriitorii Scripturilor, bate contemporaneitatea. Mai concret, e vorba de [...]

Dubla valență a „Te/te”-ului

„Ce este omul ca să Te/te (n.m.) gîndești la el?” Iată o întrebare existențială care (implicit) abordează atît originea (divină) cît și destinul (funcție de alegerea) omului. Întrebarea, în versiunea ei originală, prin „capitalizarea t-ului”, e expresia nedumeririi, a uimirii, a unei retorici adresate Creatorului. Altfel spus, mai că omul nu merită mai multă atenție [...]

„Om de rînd și necărturar”versus supraspecialist-o dilemă existențială

Un profesor de filozofie (dacă era profu Levi Șt. din liceu sau altul de la facultă- nu sunt sigur), avea o vorbă. Nu ca George Pruteanu cu a lui „Doar o vorbă să-ți mai spun” (vă mai amintiți ?!?), ci ceva asemănător. Iată cum suna aforismul profului de filozofie pe marginea supraspecialistului! „Un supraspecialist știe [...]

Omul, Dumnezeu și … granițele

Din multitudinea de contextualizări ale subiectului „granițe”, cea din domeniul spiritual-moral mi-a „străfulgerat” atenția. Dumnezeu, ca unic Creator, de dragul armoniei universale, aici incluzînd-o și pe cea cosmică, a considerat esențialmente necesară existența unor limitări, restricții, zăgazuri, frontiere sau granițe, dacă vrem. Foarte succint să menționăm faptul că Dumnezeu a pus zăgaz mării, pînă unde [...]