Amendament la un articol „salvator” -(2)

 

Partea a doua

Cert este un lucru: Codreanu Iosif, nu la un securist a apleat pentru ajutor, ci la un angajat al Primăriei Cluj, unul responsabil cu domeniul edilitar. „Atenţia” primită de acesta din urmă ,la acea vreme era una substanţială, cu mult peste puterile financiare ale irisenilor. Parte din „atenţie” a fost acoperită din valorificarea  Cuvântului.Aici iarăşi e vorba de intervenţia providenţială. Apare o nedumerire: cum de au reuşit o „mână de iriseni” să valorifice Bibliile aduse din Elveţia şi Anglia, de către misionari mai mult decât ingenioşi? E ştiut faptul că până s-au „prins” grănicerii, Bibliile erau plasate în panourile uşilor şi în rezervoarele  maşinilor cu care treceau pe la Borş sau Nădlac. Aici era problema lui Vasile al nostru: cine a adus Bibliile, cine le-a distribuit, câţi bani s-au făcut ,cui i-a fost dată „atenţia”? De ce ?!? Cred că e de prisos să mai amintim…

Strategia machiavelică de denigrare, izolare a lui Codreanu a continuat din nefericire din partea lui Talpoş, prin intermediul unor „colaboratori” apropiaţi lui.

Legat de deznodământul la care se referă autorul articolului citat mai-sus… De dragul obiectivităţii, şi pentru absolut nimic altceva (chiar dăcă unii vor „savura” maliţios această completare), cred că trebuie menţionat că Iosif Codreanu a murit puţin mai târziu, în raport cu evenimentul în discuţie. E cert că el a murit cu o profundă durere sufletească. Dacă evenimentele legate de mărirea locaşului de închinare s-u petrecut în 1971, trecerea pe celălalt tărâm a lui Codreanu s-a petrecut în 1974. Stressul, amărăciunea din suflet, fără doar şi poate că i-au precipitat accidentul vascular cerebral de care şi cu care a murit. Moral, cred că „salvatorul” poate fi incriminat cel puţin ca factor favorizant în acest deznodământ.

Trădarea s-a lăsat şi cu alte suferinţe colaterale. Unul dintre cei implicaţi în distribuirea de Biblii a fost interogat de către securitate şi (am putea spune) torturat prin strângerea degetelor de la mâini la balamalele uşilor de la sediul securităţii. Se pare că cel în cauză a rezistat, fără să deconspire.

Cât despre traseul „pastoral al salvatorului” din perioada post-Iris poate cu o altă ocazie.