Mircea Eliade, românul născut la București, școlit în capitala României și apoi a Franței, ca să ajungă spre final să predea Istoria religiilor la Universitatea din Chicago, în una din cărțile lui de referință intitulată „Istoria religiilor și a ideilor religioase”, concluziona trei mari nevoi ale ființei umane:
Nevoia de Transcendent, Nevoia de semnificație respectiv Nevoia de comuniune/comunitate.
Pe marginea acestei concizii se ridică o întrebare existențială:
CE/CINE poate împlini cele trei nevoi fundamentale ale omului?
De departe este un singur răspuns posibil și dezirabil: ADEVĂRUL
Dacă e să n referim la definirea a „CE este ADEVĂRUL?” gîndul ne fuge automat la Evanghelia Domnului Isus Christos după asinopticul evanghelist Ioan, mai exact la cap.18:38.
O scurtă paranteză exegetico- hermeneutică ne e de folos. Dacă evanghelia ioanină se împarte în două mari secțiuni (1-10 respectiv de la 11-21), se observă cu ușurință că fiul lui Zebedei a fost mai preocupat să ne redea mai multe despre ultima săptămînă ( Săptămîna Mare) din viața Mîntuitorului de dinainte de răstinirea Lui. Dacă doar în evanghelie Adevărul (ca entitate moral-religioasă) e menționat de 27 DE ORI, ca să nu mai amintim de cele 20 de referri despre EL în cele trei epitole ioanine, ne putem da seama că pentru Ioan , „apostolul iubirii”, ADEVĂRUL a fost cheia de boltă a operei lui.
Pasat de la Ana la Caiafa (în plan religios) și de la Irod la Pilat (în plan politico-social), Isus ajunge să fie întrebat de Pilat din Pont, judecătorul și guvernatorul peste Iudea, Samaria și Idumea) cel care a trăit pe vremea împăratului Tiberiu, dar a murit suspect pe vremea lui Caligula, a verbalizat celebra :
„CE ESTE ADEVĂRUL?”
Din nefericire Pilat nu asistase la Cina Domnului, acolo în camera de sus unde Învățătorul își îmbărbăta discipolii. Acolo și atunci, e vorba de Ioan 14:6, Isus a definit ce (sau mai exact cine) este ADEVĂRUL.
Dreptul roman, unul celebru, a cărui influență se revede în multe din legislațiile lumii moderne, era preocupat și de adevăr. Prin această prismă personală dar și oficială trebuie privită faimoasa întrebare a lui Pilat.
Pentru a defini adevărul avem cîteva (re)surse: adevărul din mine, adevărul din public respectiv Adevărul prin Christos.
Din ce în ce mai mult lumea e divizată datorită „adevărului meu”. Eu cu al meu, tu cu alt tău și așa pînă ajungem la cele peste 8 miliarde de adevăruri personale. RELATIVISMUL e numitorul comun în acest caz.
Dacă eu aș fi întrebat „CE ESTE ADEVĂRUL?” aș formula cam așa:
ADEVĂRUL e unica realitate existențială nu doar pentru aici și acum, ci și pentru atunci și acolo.
Adevărul public/ comunitar îl regăsim în dicționare precum cel al lexicografului francez Larousse, sau în englezescul Webster Mirriam. Noi, românii ce avem înafara DEX-ului? Apropos de DEX: el ne dă trei alternative la definirea adevărului:
Adevărul e„Concordanța dintre cunoștințele noastre și realitatea obiectivă”.
Adevărul e „Oglindirea fidelă a realității obiective în gîndire”.
Adevărul „E ceea ce corespunde realității, ceea ce există sau s-a întîmplat în realitate”.
Tot DEX-ul ne mai oferă o succintă tipologie a adevărului:
Adevărul obiectiv- e realitatea existentă independent de subiect
Adevărul relativ- e reflectarea relativă/subiectivă a realității
Adevărul absolut- e acea cunoaștere completă, e suma adevărurilor relative
Nu avem timp să analizăm acuratețea acestor definiții, și de aceea mergem la SURSĂ, adică la DOMNUL CHRISTOS.
Așa cum aminteam în treacăt mai-sus, în Ioan 14:6 , Domnul Isus face o triplă afirmație despre Sine, afirmație pe marginea curiozității lui Toma.
Isus afirma cu toată tăria și justificat că (doar) El și numai El e „Calea, Adevărul și Viața” prin care se poate (re)cîștiga intimitatea cu Dumnezeu Tatăl, cea pierdută de primul Adam în Eden.
Între „Cale, Adevăr și Viață” există o relație organică, logică.
„Calea” are de a face cu modalitatea. Ea e una exclusivă, logică,, dezirabilă.
„Calea Adevărului” e incomparabilă cu celelate căi, care sunt multe, și care par bune omului, dar la urmă se vede că duc la moarte.
„Calea Adevărului Viu/Viabil” e calea spre eternitatea cu Dumnezeirea.
În încheiere să revenim la cele trei nevoi fumndamentale „eliade”-ene menționate la început.
Nevoia noastră profundă de semnificația…
Nevoia noastră indispensabilă de apartenență la o comunitate…
Nevoia noastră urgentă și disperată după Transcendent/Divinitate…
Toate acestea își au împlinirea plenară doar în „Adevărul” numit Isus Christos!
De aceea Soli Deo Gloria!
Barthimeu- Un alt orizont 