Reacție-contrareacție, atac-contraatac, papă-contrapapă, bas-contrabas, pantă-contrapantă… Ce mai contează: contra să iasă!
Așa se face că la „Pigmei și uriași” și „Pași” ai lui Daniel Mitrofan a apărut o contră. O contră „care IEste”. Nu! Nu e greșală. IE(ste) vine de la o Istorie. Dar nu una oareșicare, ci cică (sic!) una Evanghelică. Ba chiar mai mult. Una (de)formantă față de „Centrul de Istorie și Apologetică” a lui Daniel. La „Centrul de Cercetare pentru Studii Istorice și Teologice Baptiste”s-au format niște anticorpi. Să nu care cumva să credem că acest contra-centru s-a instalat la Bolintinu din Vale sau Ciorogârla. Nici măcar la Bolintinu din Deal. Ci tocmai (întîmplător sau nu) în cadrul Institutului Teologic Baptist din București. Să fie și asta o contră la UEO?!?
Site-ul Istorie Evanghelică” s-a înfiripat ca o reacțiune de retușare a unor caractere mai mult decît compromise moral și creștinește, ca antipod la acțiunea de decantare a apelor atît de învolburate ale baptiștilor români de după ’46.
„Sincer și efectiv” nu avem nimic personal cu autorul, blogg-erul, bibliotecarul, doctorul în teologie (și cîte alte titluri și funcții o fi avut, nu ne preopcupă sau roade), și anume cu Marius Silveșan.
Nu vom intra la disecat substraturile alegerii ca îndrumător al tezei de doctorat al acad. Dinu C. Giurescu (probabil pentru sporirea credibilității); nici a faptului că teza s-a transformat ulterior în carte publicată de Cetatea de Scaun (tîrgovișteană)…
La momentul prezent, izbitor ni se pare amalgamul. Amalgamul de biografii, de personalități, de puncte de vedere, de percepții pe care ni-l oferă Marius Silveșan (MS- aici și pretutindeni).
Hibridarea, amalgamarea, „ghiveciarea”, e una dintre cele mai perfide metode de învăluire, de fermecare, de anesteziere a simțului critic. MS asemenea lui Barzilai, exersează acest gen. Nu întîmplător en-Dan a fost inclus în evantaiul de biografii.
Metoda-i veche de cînd lumea, iar lumea nouă baptisto-postdecembristă e supusă acestei inoculări diabolice de fardare a răului, a minciunii (c)omise. Tentația de spălare a memoriei recente și nu prea nu are astîmpăr.
Care-i antidotul amalgamului, dacă nu discernămîntul?!?
Barthimeu- Un alt orizont 
Astept istoria baptista de dupa razboi scoasa de UEO. Sper sa fie mai obiectiva si mai completa… Nici nu stiu daca e in coacere dar presupun ca ar trebui sa aiba si ei o contributie la acest subiect. Am salutat pozitia unora de-acolo mai intransigenti fata de colaborationism decit colegi din capitala. Astept deci si o carte serioasa despre istoia noastra; din 3 autori om scoate ceva adevar. Pina atunci, au mai aparut articole despre memoriul celor 6 scrise de Dr. Dobrincu si o carte scrisa de Radut (parca) si Silvesan… niniunul nu tine de Oradea. E usor sa fim drepti daca tacem; si poate e si mai intelept. Deci, poate dinsii vor allege tacerea.
PS- Am uitat istoria scrisa de fr. Bunaciu, dar dinsul a scris-o intr-o mare masura in perioada de cenzura (desigur a publicat si dupa Revolutie dar parea decis sa nu contrazica cele afirmate initial)… abia in interviul cu Silvesan, dinsul pare sa se distanteze de pozitivismul din istoria sa.
Dorule, vorba lui Norman Geisler: „Istoria e cum o facem” (citat parafrazat). Adică cum o redau istoricii: funcție de interese, perspective și alte detalii.Dacă mai adăugăm și accesibilitatea (uneori discreționară) la izvoarele istorice, atunci lucrurile se complică.
Oricum, cu cît mai multe variante pe piață, cu atît mai benefic pentru noi.
E drept. Pina la urma am sa scriu si eu una… De fapt tu ai scris una… de la propriu-ti dosar. Eu,mai sarac, n-am nici macar dosar. Nu e dreptate pe lume!
Dorule: ce-i dreptatea? 🙂 😦