ADEVĂRUL ca unică alternativă existențială viabilă

Mircea Eliade, românul născut la București, școlit în capitala României și apoi a Franței, ca să ajungă spre final să predea Istoria religiilor la Universitatea din Chicago, în una din cărțile lui de referință intitulată „Istoria religiilor și a ideilor religioase”, concluziona trei mari nevoi ale ființei umane: Nevoia de Transcendent, Nevoia de semnificație respectiv [...]

Iefta- o mostră de multivalentă personalitate

Iefta- o paria proscrisă, datorită apariției pe lume printr-o conjunctură nefericită: nașterea dintr-o curvă. Iefta- repudiatul fraților lui vitregi. Iefta-fugarul care se asociază cu niște „oameni fără căpătîi”. Iefta- „soluția de compromis” a galaadiților în fața amenințării iminente din partea amoniților. Iefta- cel ce iartă și uită dumnezeiește pe cei ce l-au repudiat. Iefta- potențialul [...]

Despre frică și comunicarea a posteriori versus celei a priori

Este frica un argument sustenabil în relații? Iată întrebarea care s-a ridicat în urma reflecției asupra gestului făcut de cele două seminții și jumătate ale lui Israel (Ruben, Gad și jumătate din Manase) , după ce Canaanul a fost cucerit și împărțit.- a se vedea cartea Iosua- Lipsa comunicării a priori și frica, iată două [...]

Viclenie versus înțelepciune

Sunt suficiente argumente să credem că modul de orchestrare a (re)întîlnirii dintre Iacov și Esau, este expresia unei înțelepciuni și nicidecum a unei viclenii din partea lui Israel. Viclenia a stat la baza despărțirii, iar înțelepciunea la (re)împăcare... Pentru viclenie, Iacov a plătit cu vîrf și îndesat. Înțelepciunea, ca expresie a fricii de Dumnezeu, a [...]

Repetir, repetir… cu Avraam

Oare n-a fost de ajuns experiența lui Avraam în Egipt (cînd cu Sara, „sora lui”), că a trebuit s-o repete și în Gherar cu Abimelec? Chiar atît de atractivă a fost nonagenara Sara, că a trebuit să mintă Avraam ca să-și scape pielea? Ce n-a învățat Avraam, chiar și la cei peste 100 de ani [...]

O dilemă (în plus):minciună versus somn buștean

Dintre multiplele dileme biblice, una îmi străbate aparte la început de an: minciuna conjuncturală a lui Avram ,cînd cu Sara, în Egipt. Dumnezeu, nu-l mustră pentru ea; Dumnezeu n-o mustră nici pe Sara pentru complicitatea și pasivitatea ei; Dumnezeu i se descoperă lui Faraon sub amenințarea pedepsei, în cazul că nu-i va returna lui Avram [...]

Eleganța stilului și noblețea planului

Dumnezeu are stil... Și nu unul oarecare. Dimpotrivă! Unul ultrarafinat, de-o eleganță unică. Asta se poate (re)vedea și în relația cu capodopera Creației Lui, adică cu omul.Deși poate folosi un limbaj direct, „verde-n-față” (ca să folosesc un jargon ușor vulgar), El nu o face căci ar fi prea simplu/ist. Prin aceasta El ne provoacă la [...]

Crăciunul și voința..

Pe axa timpului, una exclusiv desemnată pentru umanitate, nu știm exact cînd, dar știm exact că înaintea încarnării Dumnezeirii Fiului, a fost un moment ancestral în cadrul Trinității. Despre acea provocare irepetabilă, salvatoare și glorioasă lansată de Tatăl prin „Cine va merge pentru NOI ?”, despre ea ne vorbește Crăciunul. Dacă n-ar fi fost acea [...]

Supremația lui Isus Christos (și) de Crăciun…

Cartea Evrei, în prima ei jumătate,se ocupă de supremația lui Yoshua Mesia. Evantaiul comparării Fiului lui Dumnezeu începe (nu întîmplător) cu cea a îngerilor. Cel numit de Dumnezeu (Tatăl) cu „Dumnezeule”, cu „Doamne”, este Unul și Acelaș cu „Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut”. O paranteză liturgică se impune nendoios la acest punct. Cum [...]

Asociații, grupuri, grupuscule…

După Mișcarea Populară din Decembrie 1989, aproape asemenea „ciupercilor după ploaie”, s-au înființat tot felul de asociații, grupuri, grupuscule creștine pe baze profesionale.Nu facem aici demonstrația apariției lor istorice: care a fost prima, care s-a înființat ultima, ș.a.m.d.. În treacăt fie spus (pentru că nu avem pretenția enumerării exhaustive a acestor asocieri/asociații) s-a format: Grupul [...]