Taxi și părerea mea

Ce s-ar mai putea gîndi, vorbi și scrie la aproape o săptămînă de la lansarea cu smerenie a devenitei de acum și puri vecii vecilor controversate melodii  „Despre smerenie” cîntată de Dan T, și acompaniat la refren de alte trei-ș-trei de voci mai mult sau mai puțin publice (căci a trei-ș-patra s-a lepădat în stilul lașului, pardon, al Leșe-ului) ?!?

Unii , ca CTP, bat cîmpii extremelor (agnostic versus crezător de Dumnezeu), scriind pe lîngă. Pe lîngă spiritul hitului. Aberația cu bisericile (ardelenești) din lemn versus cele din piatră (moldav-muntenești), ne facem că nu o contabilizăm.

Alții dau cu imprecații patriotico-religioase  față de Taxi-ul revoltat, de sar scîntei pe țeava de epurare național-securistă.

Alții le iau apărarea nemulțumiților de toate culorile, nemulțumiri aparent îndreptate împotriva unei mega-super-balșoi catedrale.

Taxi și părerea mea e cam asta…

Dincolo de polimorfismul politic, profesional, spiritual, cultural și moral al celor care dau cu unisonul la „Despre smerenie”, eu cred că tîlcul acestui manifest melodiciazat e dosit de aparențe. Chiar dacă există ofuri răbufnite față de opulența edilitară; chiar dacă există anumite resentimente față de o anume ierarhie ecclesial-naționalistă; în ciuda nemulțumirii legate de lipsa de inteligența în diriguirea a unor fonduri enorme; eu cred că țința acestui hit (prin lait-motivul lui: „Dumnezeu prefera lemnul si spatiile mici”) e ascunsă cititorului/ascultătorului pripit.

Ei, tocmai această dimensiune a simplității, a temperării, a focalizării pe Templul Duhului Sfînt care e trupul creștinului născut din-nou, a veșniciei care o purtăm în omul lăuntric, tocmai ea scapă celor înclinați spre fast, manie a grandorii și cîte alte firești!

Chiar dacă nu o spune deslușit, Taxi-ul trage undeva înspre luarea crucii în fiecare zi, a jugului smereniei, a spațiilor mici precum cămăruța inimii.

Asta e părerea mea despre Taxi!

Deci, „Un taxi vă rog!” 🙂

P.S.

Dintre toți cei 33 de solidarizați („oficial”) cu Taxi, cel mai mult mi-a mers la suflet „idolașul meu”: Victor. Dar nu un oarecare Victor, ci cel al Rebenciucului-dascăl, cel care la finalul unei promoții de actori (probabil ultima) a avut și el un lait-motiv; „Deschideți ochii!”. Un îndemn-manifest adresat discipolilor lui, unul pe cît de actual pe atît de stringent!

Ce fain se leagă cele două idei-cheie: „Deschideți ochii!” căci „Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici” ! 🙂 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s