Încă un an de #rezist(ență)!

Una dintre trăsăturile de caracter reliefate mai nou e și cea de #rezist(ență).

Depinde de fiecare din noi la ce anume ne opunem.

Prin prisma unor recente emailuri pe tema necesității imperioase și biblice și sanogene a pocăinței  „trădătorilor/informatorilor/colaboratorilor”, pocăință refuzată cu o insolență greu de atins, m-am gîndit la următoarele…

Degeaba îi mai confrunți pe cei rămași vii dintre (foștii și actualii) colaboratori ai Securității cîtă vreme cele mai multe dintre conducerile bisericilor actuale sunt formate din foști informatori sau progeniturile acestora. Cunosc o biserică în a cărei Comitet sunt cîțiva membrii cu peste patru decenii vechime în Comitet. Vechimea lor, neacoperită nici pe departe de caracter sau performanțe, e un argument forte al apartenenței lor la serviciile secrete românești. Românul are o vorbă: „O mînă spală pe cealaltă, iar amîndouă fața…” pătată a comuniății evanghelice. Baiul e că timpul nu e cel mai bun detergent pentru spălarea trecutului infam, ci dimpotrivă.

Dumnezeu i-a luat fulgerător și la o vîrstă neașteptată pe unii securistoizi. Chiar și pentru mine a fost o surpriză. Cu toate astea, cei rămași în viață #rezist(ă) la pocăință.

Mergi cu acte-n regulă, le dovedești colaborarea, iei Matei 18, faci pașii descriși acolo și te aștepți să facă click. Nici vorbă! Au tupeu, se fac martiri. Scriu cărți autobiografice profund cosmetizate în favoarea lor. E semn nu doar de #rezist(ență) la căință, dar și de obraz gros.

Te adresezi Comitetului Bisericii și le ceri membrilor să aplice Matei 18. Aștepți aplicarea disciplinării într-o biserică care se pretinde avangardistă în ale studiului biblic. Nici pomeneală. Cănd le vii cu Matei 18, ei, membrii Comitetului, o întorc ca la Ploiești trîntindu-ți în nas un text pacifist, paciform (dacă îmi e permis neologismul) precum cel din Filipeni 3:

„ Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Gândul acesta dar să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă. Dar în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel.”- sublinierea îmi aparține.

Adică cum? Jonglez cu textele biblice cum îmi convine? Dacă e să fiu malițios, aș interpreta sublinierea de mai sus din text cam așa: „să mergem ca mai-nainte. Ca rușii. Că înainte era mai bine!”- pentru ei, dar nu și pentru noi.

Degeaba sunt texte biblice (ca cel cu smochinul neroditor în care vierul pleda prin „Mai lasă-l un an, am să-l ud…, am să-i pun gunoi la rădăcină…”) care ar trebui să le stîrnească pocăința informatorilor/colaboratorilor veterani. Ei nu vibrează, nu rezonează. Ei nu se gîndesc că anul care stă să se încheie foarte curînd a fost unul de grație, pentru confesarea și abandonarea oricărui gen de colaborare nelegitimă cu un Cezar care se amestecă în treburile Împărăției lui Dumnezeu. Dimpotrivă, sunt plini de elan pe la diverse televiziuni, dau lecții de bunătate, despre caracter christic. Mare tupeu!

Unii pe care i-au turnat la Securitate sau i-au deraiat de pe calea cea dreaptă a slujirii lui Dumnezeu, au trecut pe celălalt tărîm existențial. Nu mai sunt, nu mai pot vorbi. Asta cred mulți trădători ai frățietății. Dar viața lor e mai grăitoare (poate) decît se așteaptă cozile de topor, iuzii neamului evanghelic. Turnătorii, în aparență, pot dormi liniștiți. Chiar dacă vocea celor trădați le strigă în conștiință, ei, nerușinații, #rezist(ă)!

Așadar, tuturor celor rămași în viață care #rezist(ă) la pocăință, le sugerez să facă un minim efort. Acela de-a se confesa și abandona orice relație ce ar compromite propășirea Împărăției. Îi îndemn: „Nu vă fie rușine! Nu vă fie frică! Nimeni nu vă va scoate din Împărăția lui Dumnezeu dacă veți da dovadă de un dram de pocăință. Dimpotrivă! Mulți, printre care și eu, vom aprecia veridicitatea căinței, abandonarea trădării și dedicarea pentru înaintarea Evangheliei.” Personal îmi voi folosi blogul, emailul, FB, Twitter-ul și celelate căi de comunicare pentru reabilitatrea celor ce-și vor fi mărturisit păcatul trădării.

Dacă Petru a făcut-o…

Dacă Pavel, prigonitorul, a putut…

E semn că se poate!

De aceea „Nu mai rezist(ați)!”

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.