Dubla valență a „Te/te”-ului

„Ce este omul ca să Te/te (n.m.) gîndești la el?”

Iată o întrebare existențială care (implicit) abordează atît originea (divină) cît și destinul (funcție de alegerea) omului.

Întrebarea, în versiunea ei originală, prin „capitalizarea t-ului”, e expresia nedumeririi, a uimirii, a unei retorici adresate Creatorului. Altfel spus, mai că omul nu merită mai multă atenție ca cea acordată unui fir de praf de pe cumpănă, sau unui abur care se arată puțintel și apoi dispare în neant, sau ca unui firicel de iarbă pe care coasa timpului îl taie nemiloasă.

Dar aceeași întrebare adresată de psalmist „co-creaturilor” (scuzați liceența literară!) are valențe nu doar evanghelistice, dar și filozofice.

Iată dubla valoare a „Te/te-ului”!