Timpul : risipit sau răscumpărat?

 

 ”Timpul este tatăl adevărului şi mama contemplării”                                                                                                                                                                                  Giordano Bruno

Ideea de isprăvnicie  ne urmăreşte oarecum obsesiv…  Nu de alta, dar evangheliile sinoptice, şi în speţă a lui Matei, abundă în pilde despre isprăvnicie, despre modul în care suntem chemaţi să chivernisim tezaure care nu ne aparţin.

Oficiul de mandatar este indus de acea stăpânire încredinţată omului de către Dumnezeu cu ocazia lansării primului mandat : cel cultural, din Genesa 1.

Conceptul de stăpânire, cel de administrare sau de managment (cum le place unor anglofoni să zică),  e unul cu orizont mai larg.  El nu vizează doar lucrurile concrete,  precum stăpânirea peste “peştii  mării… păsările cerului…  vite… târâtoare”.  Această poruncă  are în vedere (poate chiar primordial)  şi realităţile metafizice, abstracte. Aici intră gândurile (vezi ce-i spune Dumnezeu lui Cain, sau ce le spune Pavel celor din Corint), alături de sentimente ( mai ales cele negative), instinctele primare, motivaţiile, ş.a.m.d.

Alăturat  informaţiei de care am amintit în precedenta postare,  aş include şi timpul (ca “tezaur” sau “dinamită”) pe care suntem chemaţi să-l isprăvnicim.

Timpul nu este al nostru…  El ne-a fost dat, ne-a fost destinat special de către Dumnezeu. Dumnezeul atemporal, Cel din veşnicia trecută până-n cea viitoare, Cel nemărginit în agape, a binevoit să ne aşeze într-un cadru temporal pe lângă cel spaţial. Timpul nu este al nostru, dar este (vital) pentru noi.

Din când în când Dumnezeu ne cheamă la raport…  să-I dăm socoteală,  legat de modul cum l-am gospodărit.

Ce am să fac…?”  în cazul că Stăpânul este profund nemulţumit de modul în care l-am dres ?

Că să-l întoarcem înapoi nu putem, vorba proustiană…  Să spunem că l-am irosit  (în mare parte),   ne e ruşine… Faţă de cei care nu ştiu ce să facă cu timpul, ci-l  ”lasă să se scurgă printre degete”;  pe lângă cei care-l risipesc (asemeni fiului rătăcitor şi risipitor) „cu şi în…”;  într-un cuvânt,  în comparaţie  cu cei fără o viziune, cu acei  ”time loosers”,  există o alternativă.

Cea a managerului înţelept!

Ştiu ce am să fac…!”

Am să încerc  ”să răscumpăr vremea căci zilele sunt rele”- vorba lui Pavel.  Sau,  cum spunea Gordan MacDonald,  … să ne orânduim viaţa privată.

Golda Meir avea o vorbă:  ”Trebuie ca eu să stăpânesc ceasul, timpul…  nu el pe mine!”

Doamne ajută! Doamne dă izbândă!

 

P.S. Articol publicat în Vindecătoru

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.