Cu cît apa trece (chiar dacă mai lin) și pietrele rămîn, cu atît o decizie trebuie distilată (uneori dublu rafinată, ca și pălinca de Zalău 🙂 ) și în final luată. Într-o astfel de postură ne-am aflat în ultimul rînd.
Despre ce este vorba de fapt?
Despre decizia de-a mai epura un pic din lista noastră de „Bloguri Amicale”. Amiciția nu poate și nu trebuie încropită cu una cu două și pe orice fundament. Dacă la baza ei nu stă principialitatea și transparența, reciprocitatea și consecvența, atunci șansele ei de-a fi durabilă scad.
Așa se face că am decis să nu mai fim „amicali” cu Barzilai-en-Dan. Nu pentru că nu am mai rămînea frați în Domnul (Doamne ferește de o altă alternativă!) sau pentru că am fi devenot adeversari. Dimpotrivă, pentru că se încearcă un cocktail pe care noi nu-l putem ingera.
Nu punem la socoteală unele tratamente aplicate nouă în vremuri mai mult sau mai puțin trecute (vezi Masa Rotundă sau Dezvăluiri, Dezinformări, Divagații). Le-am încheiat și rezolvat. Le-am considerat accidentale. Dar faptul că domnia sa amalgamează în amintirile sale pe adevărații sfinți cu cei mai puțin (sau chiar de loc) sfinți; faptul că persistă să fie un prieten declarat cu o persoană care e limpede că are o instabilitate teologică și comportamentală mai mult decît evidentă; faptul că după ce la începutul apariției noastre în blogosfera creștină ne-a flatat prin publicarea unor articole într-o revistă creștină de circulație americană, ca mai apoi să ne treacă la index fără vre-o motivație (așa cum încercăm noi să facem în prezentul articol); faptul că s-a implicat în înscăunarea unor prelați baptiști români din țara de baștină în diaspora americană a căror conexiuni cu personalități baptiste compromise moral sunt mai mult decît evidente; faptul că a radiat de pe lista lui de bloguri remarcate/bile pe unii de bună-credință și a căror apariție a fost relativ constantă și frecventă, pentru a face loc altora cu o apariție mai mult decît sporadică; faptul că pe blogrollul domniei sale e menținut un site cu vădite valențe național-comunisto-securito-șovine; faptul că sub camuflajul unor termeni eufemistici a încercat să ne sugereze diluarea unei atitudini clare față de foștii, actualii și (vai! 😦 ) viitorii colaboratori/informatori evanghelici ai Securității respectiv SRI…
Toate acestea coroborate, ne-au îndrituit să-i spunem lui Daniel Brânzei sau Brânzai ( nu știm cum e corect):
„Bun rămas!”
Barthimeu- Un alt orizont 
E foarte trist ce spui, Viorele! Eu am făcut acelaşi lucru, cu ceva timp în urmă, cu aceeaşi suferinţă pe care o simt şi în motivaţiile tale.
Spre deosebire de mine, care nu ştiu mare lucru din lumea mare evanghelică, tu ai aflat, de-a lungul anilor, tot soiul de lucruri. Ai cunoscut mulţi oameni „în carne şi oase”, nu mediat, din povestirile altora.
Dacă ai ajuns să scrii această postare, înseamnă că paharul era plin şi nu mai lipsea decît picătura aia care să verse „îndelungă răbdare”.
Mulţumesc lui Dumnezeu că, în cazul meu, ai avut şi mai ai îngăduinţă, deşi nu o merit.
Auzi Răsvane!
Cred că ultima frază ai spus-o în glumă! 🙂
Sau la finalul unei gărzi extenuante. Așa-i?!? 🙂
Reblogged this on Vindecătoru and commented:
Alambic(are)…
Nu eram după gardă, dar a fost o căldură toridă și la spital nu am aer condiționat. De fapt, nu mai am aer deloc, dar nici aere. 🙂
Ultima frază am spus-o fiind în perfectă stare de… conservare. 🙂
Cu drag.
Deci rămîne cum am stabilit…
Pa! 🙂
O decizie radicala sau gandita indelung?
Doamnă/le Refrigerare!
Acum,de cînd cu încălzirea globală (o himeră pe care americanii, și nu numai, cheltuiesc gîrlă), veniți dvs cu o astfel de întrebare glacială?!? 🙂
În definitv, care-i șpirul?
Decizia nu poate fi și una și alta? De ce trebuie pusă în „oglindă” prin acel sau?
Ar fi ajutat dacă aluziile ar fi fost mai transparente, să înțeleagă și cei care nu sunt inițiați ai cercului domnului Branzai.
Aluziile fac farmecul!
Lucrurile spuse pe șleau sunt de rutină.
Cine are ochi de citit să priceapă! 🙂
Pace si binecuvantare!
Seara aceasta, la biserica Emanuel, un frate mi-a spus ca sunteti suparat pe mine, dar sa nu bag in seama, ca nu se merita. Ba eu spun ca se merita.
Recunosc ca nu v-am citit de mult blogul si postul acesta nu-l cunosteam pana la sesizarea fratelui. Ce am de spus, acum, dupa ce l-am citit?
In primul rand, imi cer iertare ca v-am facut necaz cu prietenia mea ,,electronica“. Nu ne cunoastem decat pe calea aceasta, desi mi-ar fi placut sa va cunosc si in persoana.
In al doilea rand, regret ca nu m-ati intrebat direct si mai de mult despre aceste nedumeriri pe care le aveti cu privire la mine. Probabil ca multe s-ar fi rezolvat printr-o intrebare privata, mai usor decat prin aceste afisari publice. Luate una cate una, la timpul lor, poate ca v-as fi scutit de aceasta amaraciune.
Va stau in continuare la dispozitie. Oricand (danbranzai@yahoo.com). Am gasit in postul dumneavoastra lucruri despre care eu n-am stiut nimic pana acum. Daca ma ajutati sa ma corectez in vreun fel va voi fi in continuare recunoscator. Numai eu am de castigat.
Shalom frate Daniel!
Așa, ca să rămînem în protocol… 🙂
Măcar că între noi doi nu decît o diferenșă de doi ani.
Mie, „necaz electronic” nu mi-ați făcut.Cît privește „Nu ne cunoaștem decît pe calea aceasta (electronică- n.n.)”, lucrurile nu stau chiar așa. Ne-am cunoscut tete-a tete în cel puțin două (dacă nu chiar trei) ocazii: la Detroit.
Și eu m-aș bucura dacă din multitudinea de lucruri la care faceți referire, ați specifica care anume v-ar interesa mai mult și mai repede.
Sunt deschis dialogului.
Sper ca urmariti un bine, nu marirea ratingului. V-am trimis adresa mea de E_Mail si eu spun sa o luam biblic, intre noi doi mai intai, nu in public. Intrebarile si nedumeririle nu le am eu, ci dumneavoastra. Astept sa fiti concret si sa mi le adresati personal, asa cum se cuvine.
Categoric că binele îl urmărim cu toții!
Ce ați dori să discutăm pe privat și nu se poate în agoră? Eu nu am nedumeriri și întrebări. Am făcut doar niște observații. Dacă ele sunt greșite, m-aș bucura să le punctați. E ciudat că atunci cînd m-ați exclus de pe Masa Rotundă și de la Dezvăluiri, Dezinformări și Divagații nu ați amintit de discuții pe privat, „așa cum se cuvine”. De ce ați face-o acum?!? Atunci nu era biblic, ci doar acum?!?
Așadar…
Dragul meu
1. Adaugarea pe blogroll si scoaterea de pe blogroll sunt probleme personale, individuale si nu trebuie publicate. Am facut-o si eu, Au facut-o si o mai fac inca muti altii. Nu este o obisnuita sa scrii un post ca sa explici altora de ce faci ceea ce faci cu blogroll-ul personal. Acum, ca ,,m-ai sters cu explicatii“, da-mi voie sa banuiesc ca nu ai publicat la vreme motivele pentru care m-ai pus prima data pe blogrollul tau. Nu vad de ce a trebuit sa scrii acum un post in care sa ma balacaresti.
2. Daca fratele de la Emanuel nu-mi spunea, eu nici nu stiam despre ce ai scris, asa … ca sa citeasca si altii. Fapta in sine se numeste vorbire de rau sau defaimare.
3. Biblic este sa mergi direct la omul cu care ai o controversa sau o nelamurire si sa stai de vorba cu el. Dumnezeu stie de ce a stabilit asa. Se cere sa fii barbat pentru o confruntare personala. Se cere sinceritate si o mare dorinta de a da o mana de ajutor real. Ceea ce ai facut dumneatale este un act de slabiciune. Oricine poate striga sau scrie orice despre oricine. Biblia spune insa ca aceasta este calomnie si este un act de nedragoste sa batjocoresti un om cu care n-ai avut taria sau dorinta sa stai mai intai de vorba. Ce imi propui acum? Sa publici o discutie despre acuzatiile acelea calomnioase pentru ca haita sa poate sa atace in grup?
4. Constat ca advertismentul fratelui de la Emanuel a fost indreptatit si ca ceea ce cauti dumneata nu este un ajutor sau o lamurire, ci un scandal public. Nu-mi pare rau ca am incercat sa ma lamuresc despre ce si despre cine este vorba.
Te las acum cu tristetea ca n-am gasit un om cu intentii bune si nici curate. Ma vor ajuta altii care-mi vad greselile si vin personal sa mi le arate ca sa ma pot indrepta de ele. Dumneatale ramai cu … dumneatale. S-ar putea ca asta sa fie cea mai mare pedepsa.
Nu retin in talnirile despre care vorbiti. Probabil ca au fost fugitive. Eu dau mana cu foarte multe persoane.
Cele două referiri nu au fost nici fugitive dar nici in extenso. A fost vorba de Convenția de la Detroit respectiv hirotonisirea lui Claudiu Handaric.